Sinonime nărăvit

Cuvântul „nărăvit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
• spongios - buretos, poros
• șifona - a boți, a mototoli, a deforma, a se supăra, a se enerva, a se necăji, a se indispune
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
• incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
• incomoda - a supăra, a indispune, a stingheri, a încurca, a deranja
• indispoziție - supărare, suferință, deprimare
• indispune - a supăra, a mâhni, a enerva, a irita, a plictisi, a înfuria
• insatisfacție - nemulțumire, supărare, jenă, indispoziție
• irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios
• iritabil - irascibil, nervos, supărăcios, sensibil, excitabil
• iritant - enervant, neplăcut, supărător

Dex nărăvit

• nărăvit, ~ă 1-2 Care este obișnuit cu ceva (rău). 3 Pasionat. 4 (; animale, mai ales cai) Nărăvaș (1).
• NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – nărăvi.
• NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, Cu nărav, cu deprinderi, cu apucături rele. Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri și de petreceri. C. PETRESCU, C. V. 193. ♦ (Despre animale) Care are obiceiul de a mușca, de a da din picioare etc. Cîini nărăviți care se lipesc de pămînt cîtă vreme-i privești, iar cînd nu-i bagi în seamă îți sar în spate. V. ROM. iulie 1953, 152. De-a lungul drumului, trăsura întîlnea soldați de toate armele, cai nărăviți. D. ZAMFIRESCU, R. 83. ◊ Cît pe ce să zbor pe aripele nărăvitei mele închipuiri. HOGAȘ, M. N. 116. – Variantă: înnărăvit, -ă (CREANGĂ, P. 285)
• NĂRĂVÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) v. A NĂRĂVI și A SE NĂRĂVI. 2) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; nărăvaș. /v. a (se) nărăvi
• nărăvit a. cu apucături (mai ales rele).
• nărăvít, -ă adj. Cu nărav, cu obiceĭurĭ rele: om, cal nărăvit.
• nărăvi 1-2 A lua un obicei (rău). 3 A se deda la rău. 4 A cădea de acord a se înțelege. 5 A se împăca. 6 A nu se înțelege. 7 A se certa. 8 A se tocmi pentru a ajunge la o înțelegere. 9 A permite. 10 A amâna pe cineva la plata unei datorii a păsui.

Sinonimul cuvântului nărăvit

Testează-te!