Dicționar de sinonime

Sinonime năbădăios

Cuvântul „năbădăios” are următoarele sinonime:

năbădăios ( adjectiv )
  1. supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț
  2. repezit, iute, violent, nărăvaș, furios, mânios, pornit, aprins
Alte sinonime:
  • îndârjit
  • înfuriat
  • întărâtat
  • înverșunat
  • mâniat
  • epileptic
  • nărăvit
  • iabraș
  • bâvaș
  • porav
  • poroș
  • sucaș
  • șupar
  • rău
  • nestăpânit
năbădăios ( substantiv )
  • epileptic

Sinonime Apropiate

  • vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
  • irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios
  • coleric - agresiv, mânios, irascibil, aprig, nestăpânit, iute, violent
  • răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
  • țâfnos - capricios, arogant, îmbufnat, arțăgos
  • iritabil - irascibil, nervos, supărăcios, sensibil, excitabil
  • furibund - furios, rabios, turbat, mânios
  • furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
  • arțăgos - certăreț, agresiv
  • mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
  • aprig - iute, focos, impetuos, pornit, nestăpânit, aspru, dârz, nemilos, înverșunat
  • certăreț - arțăgos, agresiv, gâlcevilor, scandalagiu, zurbagiu
  • colțos - arțăgos, agresiv, certăreț, recalcitrant, scandalagiu
  • bosumflat - supărat, îmbufnat, țâfnos, capricios, sucit
  • războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț

Dex năbădăios

  • năbădăios, ~oasă 1-2 , (Om) bolnav de epilepsie. 3-4 , (Persoană) isterică. 5-6 , (Persoană) nebună. 7-8 , (Om) iute la mânie. 9-10 , (Om) supărăcios. 11-12 , (Om) capricios. 13 Înfocat. 14 Aprig. 15 Care se ține de năzbâtii nebunatic. 16 ( animale) Nărăvaș (1). 17 ( animale) Sălbatic. 18 (Rar) Cu lăcomie.
  • NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, (Adesea substantivat) 1. ( și ) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. Epileptic. – Din năbădaie.
  • NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, (Adesea substantivat) 1. ( și ) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. Epileptic. – Năbădăi1 + -os.
  • NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, 1. (Despre oameni) Care își iese repede din fire; supărăcios, iute, aprins. Ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și năbădăios. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. Cu baba nu vă puneți... zise un flăcău mai năbădăios. CONTEMPORANUL, VI 297. Aoleo! ce bătăioasă! Îmblă tot năbădăioasă. ALECSANDRI, P. P. 352. ◊ (Substantivat) Începu să zbiere ca un năbădăios și închise ușa cu repeziciune. FILIMON, C. 226. ♦ Capricios, deșucheat. Junona porunci unei zîne năbădăioase să turbure mintea bietului Ercule. ISPIRESCU, U. 29. ♦ (Despre animale) Nărăvaș, sălbatic. Patru iepe, sirepe și năbădăioase. ISPIRESCU, U. 48. 2. (Regional) Epileptic. (Substantivat) Începu a tremura... ca un năbădăios. GORJAN, H. I 54.

Sinonimul cuvântului năbădăios

Sinonimul cuvântului năbădăios

Testează-te!