Dicționar de sinonime
Sinonime năruit
Cuvântul „năruit” are următoarele sinonime:
năruit ( substantiv )
- prăbușire
- cădere
- dărăpănare
- dărâmare
- dărâmat
- năruire
- prăvălire
- risipire
- surpare
- surpat
- prăbușeală
- risipă
năruit ( adjectiv )
- dărâmat
- căzut
- prăbușit
- prăvălit
- răsturnat
- dărăpănat
- risipit
- surpat
- hâit
Sinonime Apropiate
- cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
- hernie - boșorogeală, vătămătură, hâitură, surpătură
- dărâmătură - surpătură, ruină, șandrama
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- puhav - buhăit, gras, obez, umflat, afânat, moale, înfoiat
- răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
- recesiune - declin, decădere, criză, regres
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- șandrama - baracă, magherniță, colibă, dărăpănătură
Dex năruit
- năruit, ~ă 1 Dărâmat. 2 (; construcții) Ruinat.
- NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, Dărâmat, surpat, prăbușit; (despre construcții) ruinat. – nărui.
- NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, Dărîmat, prăbușit, surpat, prăvălit; (despre construcții) ruinat, dărăpănat. Prin șuri, pe sub șopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strîns unii în alții. CAMILAR, N. I 10. Un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ◊ Petre privea lung fața năruită a bătrînului boier. REBREANU, R. II 201. Nu mai răscoli cenușa năruitelor povești! VLAHUȚĂ, O. A. I 34. Infirmi năruiți, otrăviți prin influența corozivă a vitriolului. ALECSANDRI, S. 7.
- năroit, ~ă năruit
- nărui 1-2 A (se) dărâma. 3-4 (; construcții) A (se) ruina. 5 ( ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului. 6 A muri prăbușindu-se. 7 (Rar) A se năpusti (4).
- NĂRUÍ, nắrui, IV. și A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; a (se) ruina. ♦ (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; a muri (prăbușindu-se). –
Sinonimul cuvântului năruit