Dicționar de sinonime
Sinonime năucire
Cuvântul „năucire” are următoarele sinonime:
năucire ( substantiv )
- buimăcire
- buimăceală
- zăpăcire
- amețeală
- năuceală
- perplexitate
- zăpăceală
- uluială
- uluire
- uimăceală
- tehuială
Sinonime Apropiate
- buimăceală - năucire, zăpăceală, amețeală, buimăcire
- amețeală - vertij, vârtej, buimăceală, năucire
- uimire - perplexitate, uluială, stupefacție
- vârtej - bulboană, copcă, vâltoare, turbion, trombă, amețeală, vertij
- stupoare - stupefacție, uimire, uluire
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- vertij - amețeală, tulburare
- bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
- mutism - tăcere, muțenie, perplexitate, încremenire
- aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
- beție - ebrietate, chercheleală, amețeală, alcoolism, chef, petrecere, încântare, însuflețire, entuziasm
- bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
- debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
- dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
- ebrietate - beție, amețeală
Dex năucire
- năucire 1-2 Năuceală (1-2).
- NĂUCÍRE (Rar) Faptul de a (se) năuci. – năuci.
- NĂUCÍRE Faptul de a năuci; buimăcire, uluire.
- năuci 1-2 (A face să devină sau) a deveni năuc (1) a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 A (se) ameți. 5-6 A (se) zăpăci. 7-8 A (se) ului. 9 A munci mult.
- NĂUCÍ, năucesc, IV. și A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. – Din năuc.
- NĂUCÍ, năucesc, IV. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.
- A SE NĂUCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inteligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. /Din năuc
- A NĂUCÍ ~ésc tranz. A face să se năucească. /Din năuc
- năucì v. a (se) face năuc.
- năucésc v. tr. (d. năuc). Zăpăcesc, înebunesc: l-aŭ năucit în bătăĭ, necazurile l-aŭ năucit.
Antonime năucire
- Năucire ≠ dezmeticire