Dicționar de sinonime
Sinonime namilă
Cuvântul „namilă” are următoarele sinonime:
namilă ( substantiv )
- matahală
- uriaș
Alte sinonime:
- arătare
- colos
- măgăoaie
- nămetenie
- nătărală
- bahahuie
- mamiță
- sodom
- huidumă
- monstru
- găligan
- zdrahon
Sinonime Apropiate
- matahală - namilă, colos, uriaș, huidumă, zdrahon
- găligan - vlăjgan, zdrahon, namilă, matahală, lungan
- gigant - uriaș, enorm, colos, namilă
- huidumă - namilă, matahală, zdrahon, vlăjgan, găligan
- colos - gigant, titan, uriaș, namilă, imensitate
- piramidal - colosal, enorm, fantastic, uriaș
- titanic - colosal, uriaș, gigantic, imens, groaznic, extraordinar
- gligan - mistreț, porc sălbatic, găligan, huidumă, matahală
- incalculabil - imens, uriaș, incomensurabil, infinit, enorm, nenumărat
- astronomic - imens, uriaș, colosal, enorm, gigant
- copleșitor - covârșitor, apăsător, impresionant, strivitor, extraordinar, uriaș, tulburător
- dihanie - fiară, jivină, bestie, lighioană, sălbăticiune, namilă, monstru
- enorm - imens, uriaș, colosal, gigantic, extraordinar, uimitor
- fabulos - fantastic, colosal, uriaș, grozav, neobișnuit, gigantic, enorm, nemaipomenit, minunat
- insurmontabil - de netrecut, invincibil, imposibil, uriaș
Dex namilă
- namilă 1 Ființă sau lucru de proporții exagerate, mari, uriașe colos, matahală, natimală (1), natină (2), nătărală. 2 Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare de obicei îngrozitoare, adesea cu contururi vagi budihace, nămetenie. 3 Arătare. 4 Cal mare și urât. 5 Sperietoare.
- NÁMILĂ, namile, Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de proporții foarte mari și cu înfățișare îngrozitoare. –
- NÁMILĂ, namile, Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. –
- NÁMILĂ, namile, Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. Deodată ieși din tufișuri o namilă cît un junc. Era un vier negru. SADOVEANU, O. I 64. Namila de vapor a dat peste mine și eu m-am văzut deodată în fundul apei. DUNĂREANU, CH. 190. O namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri. CREANGĂ, P. 241. ◊ (În comparații și metafore) Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.
- NÁMILĂ ~e f. Ființă sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobișnuit de mari și ne-proporționale; matahală. /Orig. nec.
- namilă f. 1. arătare uriașă; 2. colos: o namilă de om CR. namilă de marmură OD. .
- námilă (vest), mámilă, mámină și mánină (est) f., pl. e și ĭ (V. momîĭe). Colos, ceva voluminos: o namilă de om, de munte. – La As. 155: o fĭară manină. Și nămálă, pl. e (Ret.).
- nomină namilă
- NÁMILĂ s. v. uriaș.
Antonime namilă
- Namilă ≠ pitic