Dicționar de sinonime
Sinonime oțeti
Cuvântul „oțeti” are următoarele sinonime:
oțeti ( verb )
- acri
- a [se] acri
- a [se] înăcri
- a înăcri
- a acri
- a acidula
Sinonime Apropiate
- acri - a se oțeți, a se mura, a fermenta, a se altera, a se dezgusta, a se plictisi
- ștevie - măcriș
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- sacrificiu - jertfă, ofrandă dăruire, sacrificare
- virtual - posibil, eventual, ipotetic
- fermenta - a dospi, a fierbe, a se altera, a se strica, a se acri, a se descompune, a râncezi
- harachiri - sinucidere, auto-sacrificare
- impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism
- înjunghia - a împunge, a spinteca, a tăia, a sacrifica, a ucide, a jertfi
- jertfă - sacrificiu, ofrandă, sânge, jertfire, victimă
- mistreț - amestecat, corcit, hibrid, încrucișat, eterogen, pădureț, acrișor, grosolan, primitiv
- mura - a acri, a se uda
- acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
- altera - a (se) strica, a (se) descompune, a se acri, a fermenta, a deforma, a denatura, a falsifica, a mistifica
- boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
Dex oțeti
- oțeti 1-2 ( vinuri, alimente) A (se) transforma în oțet (1) a (se) înăcri. 3-4 (A-și ieși sau) a scoate pe cineva din sărite a (se) mânia, a (se) supăra.
- OȚETÍ, oțetesc, IV. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se acri. 2. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. – Din oțet.
- OȚETÍ, oțetesc, IV. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. – Din oțet.
- OȚETÍ, oțetesc, IV. 1. (Despre vinuri) A se preface, a se transforma în oțet; a se înăcri. 2. (Rar) A se supăra, a se mînia, a-și ieși din sărite. (Atestat în forma oțeți) Cine să oțețește, să bea oțet să-i treacă. PANN, P. V. III 13. – Variantă; oțețí IV.
- A SE OȚETÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vinuri) A se transforma în oțet; a deveni asemănător cu oțetul; a se înăcri. 2) fig. fam. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se șifona. /Din oțet
- oțetì v. 1. a se face acru (ca oțetul); 2. fig. a se irita. .
- oțeți oțeti
- OȚEȚÍ IV oțeti.
- oțetésc și -țésc v. tr. (d. oțet; ceh. octeti, cr. octiti se, a se acri). Prefac în oțet: căldura oțetește vinu. V. refl. Mă prefac în oțet: vinu s’a oțetit.
- oțeti