Dicționar de sinonime

Sinonime boci

Cuvântul „boci” are următoarele sinonime:

boci ( verb )
  • a plânge
  • a se tângui
  • a lăcrima
  • a se văita
Alte sinonime:
  • a jeli
  • a jelui
  • văita
  • a se căina
  • a [se] jeli
  • a [se] jelui
  • a se lamenta
  • a [se] plânge
  • a se văicări
  • a se aoli
  • a se mișeli
  • a se olălăi
  • a se olecăi
  • a se plângătui
  • a se scârbi
  • a se văiera
  • a se văina
  • a se vălăcăi
  • a [se] cânta
  • a [se] dăuli
  • a se frăsui
  • a se glăsi
  • a se glăsui
  • a dăuli
  • a deplânge
  • a cânta


Sinonime Apropiate

  • văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
  • văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
  • jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
  • căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
  • văicări - a se văita, a se lamenta, a se tângui
  • geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
  • jelui - jeli, a deplânge, a boci
  • lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
  • lăcrima - a plânge
  • bocet - plângere, tânguire, jelanie
  • reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
  • reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
  • smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
  • geamăt - scâncet, vaiet, suspin, icnet, oftat, tânguire
  • înmuguri - a încolți, a îmboboci, a împupi

Dex boci

  • bocí2 1 (Rar; ) Vițel căruia nu i s-a dat un nume. 2 Strigăt cu care se cheamă vițeii.
  • bocí1 1-4 A exprima, prin vaiete sau cuvinte, o durere mare (sufletească) a (se) văita, a (se) tângui, a (se) jeli. 5-6 A plânge zbuciumat, cu vaiete și tânguiri. 7 A spune bocete la moartea cuiva.
  • BOCÍ, bocesc, IV. și A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ A recita bocete (2). – Din boace ( și „voce” < ).
  • BOCÍ, bocesc, IV. și A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ A recita bocete la înmormântarea cuiva. – Din boace ( și „voce” < ).
  • BOCÍ, bocesc, IV. 1. A plînge cu vaiete și strigăte. Toader îi tot aținea calea , ba o dată i-a făcut și vînt, de fata a început să bocească. REBREANU, R. II 137. Femeia lui, cum îl vede, începe a boci și a zice: Vai de mine și de mine, bărbate, ce-am pățit. CREANGĂ, P. 176. Ian auzi cum se bocesc toți nenorociții prinși în codru de Mama Pădurii! ALECSANDRI, T. I 421. Trei zile s-a bocit umblînd aiurită pe mal, ștrigîndu-și într-una odorul pe nume. VLAHUȚĂ, O. A. 428. O dată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap, însă fără nici un folos. CREANGĂ, P. 174. 2. A plînge cu bocete după un mort; a jeli. S-adune vecini... Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească. COȘBUC, P. II 151. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei, ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc. ALECSANDRI, P. P. 137. Nora o boci așa de frumos, încît mai tot satul zicea: mîndru o mai bocește noră-sa. ȘEZ. IV 150. ◊ bocește-o babă. LESNEA, C. D. 55.


Antonime boci

  • A boci ≠ a chicoti


Sinonimul cuvântului boci

Sinonimul cuvântului boci


Testează-te!