Sinonime ocoliș

Cuvântul „ocoliș” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
• înconjur - ocol, ocolire, tur
• viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
• înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
• circumferință - cerc, ocol, contur, perimetru, înconjur
• răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
• țarc - ocol, îngrăditură, coșar
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
• feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
• gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
• ghemotoc - cocoloș, mototol, ghem, boț
• încadra - a înrăma, a chenărui, a mărgini, a înconjura, a angaja, a primi, a intra, a lua, a se adapta
• indirect - mijlocit, pe ocolite, mediat
• ineluctabil - iminent, inevitabil, fatal, de neocolit

Dex ocoliș

• ocoliș 1 Circumferință. 2 Ocol (24-25). 3 Divagație. 4 Fără ~ (sau fără ~uri) Direct.
• OCOLÍȘ, ocolișuri, 1. Ocol (1), înconjur. ♦ Divagație. ◊ Cu ocolișuri = pe ocolite, vag, indirect. Fără ocoliș (sau ocolișuri) = direct, pe față. 2. Perimetru, circumferință. – Ocol + -iș.
• OCOLÍȘ, ocolișuri, 1. Ocol, înconjur. Șalupa... porni încet, cu un ocoliș larg, întinzînd cablurile. GALAN, I 48. ◊ În folosul cui atîta minciună și atîtea ocolișuri? GALAN, B. I 374. ♦ și Cu ocolișuri = cu ocoluri, indirect. Ca să nu-și calce hotărîrile pline de tact și iscusință, dibăci un răspuns cu ocolișuri. C. PETRESCU, A. R. 44. Fără ocoliș (sau fără ocolișuri) = direct, pe față. Iată, fără ocolișuri, ce m-a mirtzt și m-a supărat. GALAN, Z. R. 19. 2. (Învechit) Perimetru, circumferință. a căruia ocoliș tot gîndesc că va fi aproape de 800 stînjeni. GOLESCU, Î. 15.
• OCOLÍȘ ~uri n. 1) Mișcare de jur împrejurul unui loc; înconjur. ◊ Cu ~uri pe ocolite; indirect. Fără ~uri pe față; deschis. 2) înv. Lungime a unei curbe închise; circumferință. /ocol + suf. ~iș
• ocoliș n. ocol mare, înconjur.
• OCOLÍȘ s. v. înconjur, ocol, ocolire.
• ocoliș ÎNCONJUR. OCOL. OCOLIRE.

Sinonimul cuvântului ocoliș

Testează-te!