Sinonime înconjura

Cuvântul „înconjura” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împresura - a înconjura, a încercui, a cuprinde, a încinge, a învălui, a asedia, a închide, a năpădi, a prinde
• încercui - a înconjura, a împresura, a învălui, a asedia, a cuprinde
• învălui - a acoperi, a înveli, a înfășură, a învălătuci, a încercui, a împresura, a înconjura, a cuprinde
• împrejmui - a îngrădi, a închide, a înconjura, a țărcui
• îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
• năpădi - a împresura, a cuprinde, a înconjura, a cotropi, a invada, a călca, a se năpusti
• asedia - împresura, a încercui, a închide, a înconjura
• țărcui - a împrejmui, a îngrădi, a închide
• închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
• copleși - a covârși, a cuprinde, a învălui, a năpădi, a apăsa, a împovăra, a emoționa, a tulbura, a răscoli
• periferic - marginal, izolat, secundar
• răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
• răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
• singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
• singurătate - izolare, solitudine

Dex înconjura

• înconjura 1 A face ocolul unui lucru, al unui loc. 2-3 A(-și) aduna înjur ființe sau lucruri. 4 A trăi în tovărășia, în societatea cuiva. 5 A cuprinde într-un cerc a încercui. 6 A încercui cu forțe armate a asedia. 7 A împrejmui cu gard. 8 A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. 9 A evita ceva sau pe cineva. 10 (Pop; ) A lua pe departe a menaja. 11 A umbla mult în căutarea unui lucru. 12 A ocroti.
• ÎNCONJURÁ, înconjór, I. 1. A face ocolul unui lucru, al unui ♦ A fi așezat, a sta de jur-împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. – În + conjura ( „a înconjura” < ).
• ÎNCONJURÁ, încónjur, I. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. – În + conjura ( „a înconjura” < ).

Sinonimul cuvântului înconjura

Testează-te!