Sinonime orbește

Cuvântul „orbește” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fapt - întâmplare, eveniment, caz, acțiune, act, faptă, vrajă, farmec, magie
• fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
• focos - temperamental, înfocat, înflăcărat, pătimaș, pasional, aprins, pasionat
• halima - pățanie, întâmplare, istorie
• hazard - întâmplare, soartă, destin, loterie
• incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
• instinctiv - inconștient, automat, natural, firesc
• iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
• împătimit - pasionat, pătimaș, dornic, atașat
• jitie - pățanie, întâmplare, istorie
• nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
• entuziast - înflăcărat, avântat, însuflețit, exaltat, înfocat, ardent, aprins, pătimaș
• episod - întâmplare, peripeție, fapt, incident, fragment, parte, scenă
• eventualitate - posibilitate, probabilitate, împrejurare, caz, întâmplare
• caz - întâmplare, împrejurare, circumstanță, eveniment, ipostază, situație, fapt, context

Dex orbește

• orbește 1 Ca orbii2 (1). 2 Cu ochii închiși. 3 Fără a vedea limpede. 4 Pe dibuite. 5 Fără alegere. 6 Fără cruțare. 7 Cu furie. 8 Fără un punct de vedere propriu. 9 Fără discernământ. 10 În mod mecanic. 11 Necontrolat. 12 Pătimaș.
• ORBÉȘTE 1. Ca orbii2, pe dibuite, la întâmplare. 2. Fără discernământ, fără reflecție, fără chibzuință, în mod mecanic. ♦ Necontrolat, nebunește, inconștient; pătimaș. – Orb2 + -ește.
• ORBÉȘTE 1. Ca orbii, fără a vedea (deslușit), pe dibuite, la întîmplare, la nimereală. Ai noștri trag în mod stupid, în sus, orbește, de altfel nici nu vedem nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 398. Constantul și Frusina înaintau orbește, plesniți de richiți, împiedecați de ierburi. GALACTION, O. I 152. 2. Fără un punct de vedere propriu, fără discernămînt, fără socoteală, în mod mecanic. Mergînd către o nemaipomenită primejdie, trebuie s-asculte orbește. CAMILAR, N. I 165. Mă deprinsesem prin urmare a crede orbește în prevestirile ei. HOGAȘ, M. N. 185. ♦ Necontrolat, nebunește, inconștient; pătimaș. Nu e destul să iubești orbește pe cineva, trebuie să știi să iubești. DEMETRIUS, C. 48.
• ORBÉȘTE adv. 1) În felul orbilor; ca orbii; fără a vedea; pe dibuite. 2) fig. Fără a avea un punct de vedere propriu; fără a chibzui. A se supune ~. 3) fig. Fără alegere și fără cruțare. /orb + suf. ~ește
• orbește adv. 1. ca orbul; 2. fig. nesocotit: se încrede orbește.

Sinonimul cuvântului orbește

Testează-te!