Dicționar de sinonime
Sinonime otoman
Cuvântul „otoman” are următoarele sinonime:
otoman ( adjectiv )
- turcesc
- turc
- osman
otoman ( substantiv )
- turc
Sinonime Apropiate
- șarlatan - escroc, impostor, pungaș, hoțoman, potlogar, panglicar
- șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
- obloji - a pansa, a îngriji, a înfofoli, a înveli, a încotoșmăna
- coțcar - șarlatan, escroc, pungaș, hoțoman
Dex otoman
- otoman, ~ă 1 Turc. 2 Turcesc.
- OTOMÁN, -Ă, otomani, -e, și , 1. și (La ) Nume dat în Asia Mică populațiilor turce care, sub conducerea lui Osman I, au creat statul feudal otoman; osmanlâi; (și la ) persoană care făcea parte din această populație; turc. 2. Care ține de otomani (1), privitor la otomani. – Din othomannus, ottoman, ottomano, Ottomane.
- OTOMÁN, -Ă, otomani, -e, și , 1. și Turc. 2. Turcesc. – Din othomannus, ottoman, ottomano, Ottomane.
- OTOMÁN, -Ă, otomani, -e, (Învechit) Turcesc, turc. în dreptul Rusciucului, traserăm către un vapor otoman de război. BOLINTINEANU, O. 264. Capetele Brîncovenilor și ale Cantacuzinilor... căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 21.
- OTOMÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. ist. Persoană care face parte din populația de bază a statului feudal turc; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
- OTOMÁN1 ~ă (~i, ~e) ist. Care făcea parte din populația de bază a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
- otoman a. se zice de Turci și de tot ce se referă la acest popor: Poarta otomană, Imperiul otoman.
- otomán, -ă s. (d. numele sultanuluĭ Otman, fundatoru Turciiĭ). Turc. Adj. Turcesc: imperiu otoman.
- otman otoman