Dicționar de sinonime
Sinonime pălmui
Cuvântul „pălmui” are următoarele sinonime:
pălmui ( verb )
- a pălmălui
- a pălmi
- a lepși
- a șlepcui
- a cârpi
- a fățui
- a lovi
- a plesni
- a bate
Sinonime Apropiate
- cârpi - a coase, a petici, a repara, a drege, a lovi, a bate, a atinge, a da pălmi, a snopi
- bate - a lovi, a pălmui, a brutaliza, a maltrata, a altoi, a croi, a scărmăna, a îmblăti, a izbi
- frapa - a șoca, a izbi, a impresiona, a bate la ochi, a lovi
- izbi - a lovi, a bate, a da, a păli, a ciocni, a frapa, a impresiona, a surprinde, a contraria
- izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
- maltrata - a chinui, a brutaliza, a martiriza, a bate, a lovi, a vătăma
- brutaliza - a agresa, a maltrata, a vătăma, a lovi, a bate, a ataca
- ciocni - a lovi, a bate, a bocăni, a pocăni, a (se) izbi, a (se) tampona, a ciobi, a știrbi, a crăpa
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
- percuta - a lovi, a izbi, a ciocăni
- povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
- prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
Dex pălmui
- pălmui 1 A lovi cu palma1 (1) obrazul cuiva a pălmăli (1), a pălmălui (1), a pălmăzui (1), a pălmi (1). 2 A bate cu palma1 (47) a pălmăli (2), a pălmălui (2), a pălmăzui (2), a pălmi (2). 3 A măsura cu palma1 (50).
- PĂLMUÍ, pălmuiesc, IV. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + -ui.
- PĂLMUÍ, pălmuiesc, IV. A lovi (pe cineva) cu palmele peste obraz, a da (cuiva) palme. Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făcut. ISPIRESCU, L. 47. ◊ (Metaforic) E lung cel șir de osîndiți! Pe vînăta lor față Necontenit sînt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață. ALECSANDRI, P. III 269. ◊ El vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. II 270.
- A SE PĂLMUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu palma (unul cu altul). /palmă + suf. ~ui
- A PĂLMUÍ ~iésc tranz. A lovi cu palma (mai ales peste obraz). /palmă + suf. ~ui
- pălmuì v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. a lovi: pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL.
- pălmuĭésc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz: crivățu ne pălmuĭa. Fig. Înfrîng moralmente.
- pălmui ( 1 și 3 pălmuiesc, pălmuiască)
- pălmuesc, -uiască 3 , -uiam 1
- PĂLMUÍ vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cârpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)