Dicționar de sinonime
Sinonime păruială
Cuvântul „păruială” are următoarele sinonime:
păruială ( substantiv )
- bătaie
- încăierare
- ciomăgeală
Alte sinonime:
- scărmănare
- scărmănat
- scărmănătură
- smotoceală
- târnuială
- târnuire
- trânteală
- chelfăneală
Sinonime Apropiate
- bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
- ciomăgeală - bătaie, păruială, chelfăneală
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- trânteală - bătaie
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- batjocură - bătaie de joc, zeflemea, derâdere, bășcălie, rușine, ocară, necinste, înjosire
- ciocăneală - bocăneală, bătaie, bocănit, ciocănit
- corecție - pedeapsă, bătaie, chelfăneală
- derâdere - batjocură, bătaie de joc, zeflemea, bășcălie, deriziune
- chelfărteală - corecție, bătaie
- timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
Dex păruială
- păruială2 1 Împrejmuire sau delimitare prin pari1 (1) păruire2 (1), păruit2 (1). 2 Punere a aracilor la vie sau la alte plante păruire2 (2), păruit2 (2). 3 Bătaie cu parul1 (1) păruire2 (3), păruit2 (3). 4 Totalitate a parilor1 (1) așezați vertical între buiandrugi, pentru a fixa vălătucii la casele de lut.
- păruială1 1 Îndepărtare a părului de pe pieile crude păruire1 (1), păruit1 (1). 2-3 (Bătaie prin) tragere de păr1 (2-3) păruire1 (2-3), păruit1 (2-3). 4 Bătaie. 5 Batjocură. 6 (; rar) Unealtă cu care se îndepărtează părul1 de pe cergi.
- PĂRUIÁLĂ, păruieli, Acțiunea de a (se) părui1 (1); încăierare, bătaie, chelfăneală. – Părui1 + -eală.
- PĂRUIALĂ, păruieli, Acțiunea de a se părui1 (1), încăierare. A fost o păruială în toată legea. CAMIL PETRESCU, O. I 318. La urmă se sfîrșește cheful cu păruieli zdravene ori cu capete sparte. DUNĂREANU, CH. 103. ♦ Bătaie, chelfăneală. Îl luară la trei parale și-i dădură o păruială strașnică. ISPIRESCU, la TDRG.
- păruĭálă f., pl. ĭelĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a se părui.
- păluială3 păruială1
- păluială2 1 Tranzacție. 2 Învoială cu privire la administrarea unei stâne.
- păluială1 1 Așezare a ierbii, a fânului în pale1 (1) păluire (1), păluit1 (1). 2 Așezare în straturi, în grămezi păluire (2), păluit1 (2). 3 Dărăcire a lânii păluire (3), păluit1 (3). 4 Vânturare a cerealelor păluire (4), păluit1 (4).
- părueală f. încăierare: ceartă fără păruială n’are haz.
- păruială, păruieli