Dicționar de sinonime
Sinonime păzitor
Cuvântul „păzitor” are următoarele sinonime:
păzitor ( substantiv )
- paznic
- gardian
- apărător
- ocrotitor
- protector
- sprijin
- sprijinitor
- susținător
- pază
- strajă
- străjer
- priveghetor
- sotnic
- prevegheu
- pristav
- priveghi
- strajnic
- străjuitor
- veghe
- veghetor
- gardist
- vehter
Sinonime Apropiate
- gardian - paznic, păzitor, supraveghetor, polițist, sergent, temnicer
- gardă - pază, veghe, caraulă, strajă, paznic, planton, veghetor, apărătoare, scut (la sabie)
- străjer - paznic, strajă, pază
- sprijinitor - protector, susținător
- veghe - nesomn, trezie, priveghere, pază, ocrotire, strajă, îngrijire
- apărător - ocrotitor, protector, reazem, oblăduitor, avocat defensor, (sport) fundaș
- sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
- temnicer - gardian, paznic
- tutore - epitrop, ocrotitor, protector
- binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
- cerber - paznic, gardian
- iepurește - repede, în goană, vigilent, nedormit, veghetor
- priveghere - veghe, grijă, pază, străjuire
- ajutor - auxiliar, susținător, de sprijin, folositor
- sponsor - susținător, garant, protector
Dex păzitor
- păzitor, ~oare 1-2 , (Persoană sau ființă) care are sarcina de a păzi (1) pe cineva sau ceva paznic2 (1). 3 Gardă. 4 Închisoare. 5-6 , (Persoană, divinitate) care ocrotește. 7 (; ; la jocul „de-a puia-gaia”) Prim jucător din șir care îi apără pe ceilalți să nu fie prinși de gaie cloșca. 8 ~ de stele Astrolog. 9-10 , (Persoană) care respectă, nu încalcă o lege, un obicei 11 (; ; ) Bucătar. 12 Care știe să păstreze o taină discret. 13 a (Mai) nainte ~ Prevăzător.
- PĂZITÓR, -OARE, păzitori, -oare, și (Rar) Paznic. – Păzi + -tor.
- PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, și Paznic. – Păzi + -tor.
- PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, și Paznic. Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori și doarme-n văi, Iar păzitor pe vînt îl are. COȘBUC, P. I 48. ◊ (Adjectival) Eu voi fi cu bucurie Al tău înger păzitor. ALECSANDRI, T. I 437.
- PĂZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. v. PAZNIC. /a păzi + suf. ~tor
- PĂZITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care păzește; ocrotitor. /a păzi + suf. ~tor
- păzitor m. cel ce păzește.
- păzitór, -oáre adj. (d. păzesc. D. rom. vine bg. pazitor). Paznic, gardian, acela care păzește: cîniĭ îs păzitoriĭ turmeĭ.
- păzător păzitor
- PĂZITÓR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.