Sinonime binefăcător

Cuvântul „binefăcător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
• binevenit - oportun, prielnic, bun, folositor, util
• folositor - util, avantajos, bun, profitabil, binevenit, salutar
• necesar - trebuincios, indispensabil, folositor, util, neapărat
• benefic - binefăcător, prielnic, binevenit, avantajos, pozitiv
• binevoitor - serviabil, amabil, săritor, cumsecade, generos
• zadarnic - inutil, nefolositor, ineficace, inoperant, deșert, superfluu, van, oțios, steril
• fructuos - rodnic, folositor, util, profitabil, avantajos
• inutil - zadarnic, nefolositor, superfluu, de prisos, fără rost
• înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
• mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
• nefolositor - inutil, inutilizabil, de prisos
• bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
• practic - folositor, util, eficace, pragmatic, realist, economic
• umanitar - omenos, generos, iubitor de oameni, binefăcător, nobil

Dex binefăcător

• binefăcător, ~oare , (după bienfaiteur și bienfaisant)] 1-2 (Persoană) care face bine.
• BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, , și 1. Care face bine, care folosește. 2. și Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după bienfaiteur și bienfaisant).
• BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, , și 1. Care face bine, care folosește. 2. și Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după bienfaiteur și bienfaisant).
• BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, Care, pricinuiește mult bine; bun, folositor. Din fundul sufletului o căldură binefăcătoare, o duioasă mulțumire se ridica și-l cuprindea peste tot. BART, E. 351. Nori negri se ridicau uneori în văzduh, dar nu-și scuturau ploaia lor binefăcătoare asupra Drăgăicii, ci se duceau grăbiți să reverse-n alte locuri bucuria belșugului. SANDU-ALDEA, U. P. 116. O lumină caldă, binefăcătoare se lasă din cer; pămîntul aburește. Copacii se scutură de floare. VLAHUȚĂ, O.A. 343. ♦ (Substantivat) Persoană care face bine altora, care ajută pe alții; făcător de bine. Aceste vorbe... arătau că binefăcătorul nu era supărat. PAS, L. I 22. Ce vom face acum și noi pentru binefăcătorul nostru? ISPIRESCU, L. 330.
• BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, , și 1. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. și Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător.
• BINEFĂCĂTÓR2 ~i m. Persoană care a făcut un bine (cuiva); om care a acordat cu generozitate un ajutor (cuiva). ~ul meu. /bine + făcător

Antonime binefăcător

• Binefăcător ≠ răufăcător, nociv, vătămător

Sinonimul cuvântului binefăcător

Testează-te!