Sinonime paznic

Cuvântul „paznic” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gardă - pază, veghe, caraulă, strajă, paznic, planton, veghetor, apărătoare, scut (la sabie)
• gardian - paznic, păzitor, supraveghetor, polițist, sergent, temnicer
• străjer - paznic, strajă, pază
• veghe - nesomn, trezie, priveghere, pază, ocrotire, strajă, îngrijire
• temnicer - gardian, paznic
• caraulă - pază
• cerber - paznic, gardian
• iepurește - repede, în goană, vigilent, nedormit, veghetor
• priveghere - veghe, grijă, pază, străjuire
• priveghea - a sta treaz, a păzi, a veghea, a străjui, a îngriji, a supraveghea
• securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
• străjui - a păzi, a apăra, a veghea, a limita, a se mărgini
• veghea - a sta treaz, a nu dormi, a priveghea, a ocroti, a străjui, a păzi, a supraveghea
• fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
• fila - a răsuci, a toarce, a rări, a urmări, a supraveghea, a observa, a pândi

Dex paznic

• paznic1 Deschizătură făcută la marginea laterală a oriei ghizdă.
• paznic2, ~ă 1 Persoană sau ființă care are sarcina de a păzi pe cineva sau ceva navectăr, pazvan, păzitor, strajă, străjer. 2 (Rar) Persoană care observă ce face cineva, care iscodește, spionează. 3 Membru al consiliului comunal care era însărcinat cu strângerea impozitelor. 4 Arătător de ceas.
• PÁZNIC, paznici, 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + -nic.
• PÁZNIC, paznici, 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. Se apropia timpul să plece la datoria lui de paznic de noapte. C. PETRESCU, A. 447. Porunci ca paznicii să se puie să prinză pe hoți. ISPIRESCU, L. 72. Obloanele se-nchid, luminările se stîng, paznicii de noapte trec. EMINESCU, N. 51. 2. (Învechit) Membru al consiliului comunal (ajutor de primar sau încasator de impozite). Vornicul Nica Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. 8.
• PÁZNIC ~ci m. Persoană care are sarcina de a păzi ceva. /pază + suf. ~nic
• paznic m. Mold. scoaba dogarului și dulgherului. .
• paznic m. păzitor, mai ales de noapte.
• 1) páznic m. (d. pază și suf. slav -nic). Gardian, păzitor (la spital, cimitir, închisoare). – Se poate zice și fem. páznică, pl. e. V. santinelă și pasnic 1.
• 2) páznic n., pl. e (rus. paznik, d. paz, scobitură lungă). Mold. Dalta dogaruluĭ. V. pasnic 2.
• paznic

Sinonimul cuvântului paznic

Testează-te!