Sinonime permutare

Cuvântul „permutare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
• strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
• subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
• tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
• variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
• variație - schimbare, modificare, înnoire, diversificare
• vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
• labilitate - nestatornicie, inconstanță, mobilitate, schimbare, instabilitate
• aliena - a înstrăina, a transfera, a (se) sminti, a (se) țăcăni, a înnebuni
• coloniza - a popula, a așeza, a transfera
• metamorfoză - schimbare, preschimbare
• muta - a mișca, a deplasa, a clinti, a strămuta, a abate, a devia, a schimba, a transfera, a amâna
• schimb - înlocuire, schimbare, tură, tur, șut, rufărie, primeneli

Dex permutare

• permutare 1 Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente. 2 (; ; ) Grupe distincte de obiecte astfel formate (rar) permutație (1). 3 Mutare a cuiva în altă parte transferare, (rar) permutație (2). 4 Mutare a cuiva cu serviciul transferare (rar) permutație (3). 5 Ordin, dispoziție de mutare, de transferare a cuiva.
• PERMUTÁRE, permutări, 1. Acțiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutație. ♦ Ordin, dispoziție de transferare. 2. (; ; mai ales la ) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. – permuta.
• PERMUTÁRE, permutări, 1. (Astăzi rar) Acțiunea de a permuta; transferare, mutare. Ca să plece un învățător dintr-un sat, trebuie să ceară permutarea de la Ministerul Instrucțiunii. GHEREA, ST. CR. II 247. Învățătorul trebuia să ceară permutarea în alt județ. CARAGIALE, O. I 310. ♦ (Rar) Ordin, dispoziție de transferare. Un dorobanț îi aduse un plic, în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. 2. (; mai ales la ) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două obiecte; grupele distincte de obiecte astfel formate.
• PERMUTÁRE 1. Acțiunea de a permuta; permutație. ♦ Ordin de transferare. 2. (, ; la ) Transformare care înlocuiește enumerarea anumitor elemente dintr-o ordine, dată printr-o enumerare a acelorași elemente, dar într-o ordine diferită. .

Sinonimul cuvântului permutare

Testează-te!