Sinonime plămadă

Cuvântul „plămadă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• aluat - dospeală, cocă, plămădeală, maia
• dospeală - aluat, plămadă, covăseală, plămădeală, fermentare
• progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
• covăseală - dospeală, aluat, plămădeală
• drojdie - maia, plămadă, levură, rămășiță, rest, reminiscență, rachiu, țuică, alcool
• maia - plămadă, dospeală, covâseală, cuib, cheag, matcă, fervent, chimozină
• coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
• strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
• viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
• vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
• lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
• continuator - urmaș, succesor, descendent
• descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
• descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
• epigon - urmaș, succesor, descendent

Dex plămadă

• plămadă 1 Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului plămădeală (1), plămăditură (1). 2 Bucată de aluat dospit, purtătoare a fermentului care face să crească aluatul plămădeală (2), plămăditură (2). 3 Drojdie. 4 Maia1. 5 Amestec de mai multe substanțe. 6 Masă2 pregătită în vederea fermentării. 7 Porțiune dintr-o masă2 fermentată. 8 Element sau substanță pus(ă) la macerat. 9 (; ) Pomadă. 10 Substanță din care este format oul de albină plămăditură (5). 11 Larvă dezvoltată de oul albinei plămăditură (5). 12 Element care dă naștere la ceva germen, sămânță. 13 Structură. 14 Odraslă. 15 Reproducere. 16 Epitet pentru un om moale și prost.
• PLĂMÁDĂ, (1) plămezi, 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Sămânță, germen; alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.
• PLĂMÁDĂ 1. Plămădeală. ♦ Substanță care fermentează. 2. Sămânță, germen; alcătuire, structură. ♦ Progenitură, odraslă. – Din plămădi.
• PLĂMÁDĂ 1. Plămădeală. Plămadă făcută cu drojdie. ♦ Substanță care fermentează. Plămada răcită se aduce prin uluci în căzile unde se pune ca să dospească, IONESCU, D. 254. ♦ Amestec. în sufletul meu crîncen port secolii grămadă Și cerul sterp și lutul fecund într-o plămadă. LESNEA, I. 58. 2. Progenitură, copil. E fericită bătrîna. Plămada ei a ajuns cineva. Odorul ei își trăiește viața ușor. STANCU, D. 93.
• PLĂMÁDĂ ~e f. 1) v. PLĂMĂDEALĂ. 2) fig. Element inițial; germen. /v. a plămădi

Sinonimul cuvântului plămadă

Testează-te!