Dicționar de sinonime
Sinonime placentă
Cuvântul „placentă” are următoarele sinonime:
placentă ( substantiv )
- casă
- căiță
- cămașă
- curătoare
- îmbrăcăminte
- loc
- locșor
- locuț
- lupșor
- matcă
- mitră
- nadră
- perdea
- plod
- prapur
- soartă
- strat
- casa-copilului
- mama-muierii
- sălaș
Sinonime Apropiate
- cuib - culcuș, sălaș, cuibar, bârlog, adăpost, casă, cămin, locuință, matcă
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
- perifrază - circumlocuție, expresie, secvență, locuțiune
- pilduitor - exemplar, elocvent, grăitor, ilustrativ
- răzor - hat, hotar, ogor, pârloagă, brazdă, strat
- regină - suverană, matcă, damă (șah)
- scriptologie - birocrație, administrație, arhive, scripte
- sediment - depunere, depozit, strat, așezare
- spital - clinică, sanatoriu, casă de sănătate, lazaret
- stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
- șiretlic - truc, șmecherie, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, tertip
- truc - șiretlic, subterfugiu, vicleșug, tertip, stratagemă, șmecherie
- uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
- vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
- veșmânt - haină, îmbrăcăminte
Dex placentă
- placentă 1 Plăcinta sângelui Plasmă sanguină. 2 Membrană cărnoasă și spongioasă care se formează la majoritatea mamiferelor și la om în perioada de gestație, și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția acestuia eliminându-se la naștere casă, căiță, cămașă, curătoare, loc, locșor, locuț, lupșor, matcă, mitră2, nadră, plod (16), prapur, soartă, strat. 3 ~ previa Placentă (2) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 4 Loc în interiorul ovarelor pe care se fixează ovulele.
- PLACÉNTĂ, placente, 1. Organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc. ◊ Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 2. Loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele. – Din , placenta.
- PLACÉNTĂ, placente, 1. Membrană cărnoasă, care învelește și alimentează embrionul în perioada de gestație a mamiferelor. Extractul de placentă de orice speță animală poate fi descompus de serul femeilor gravide. MARINESCU, P. A. 54. 2. Porțiune din suprafața unei cîrpele în care sînt așezate ovulele.
- PLACÉNTĂ 1. Masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primește hrana în perioada de gestație. 2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. .