Sinonime pocăință

Cuvântul „pocăință” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
• regret - remușcare, căință, penitență, pocăință
• căință - regret, pocăință, remușcare, părere de rău
• penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
• găselniță - soluție, dezlegare
• insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
• îndurare - milă, iertare, milostivire
• beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
• bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
• căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
• clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
• criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil

Dex pocăință

• pocăință 1 Mustrare de conștiință pentru păcatele săvârșite și îndreptare prin post și rugăciune penitență, (rar) pocăială (1), pocaianie (1). 2 Părere de rău, regret pentru o greșeală făcută, o faptă rea (rar) penitență, (rar) pocăială (2), pocaianie (2). 3 A face ~ A se pocăi (1). 4 Una dintre cele șapte taine ale bisericii creștine, care constă în mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului, în regretul de a le fi făcut și în străduința de a nu le mai face pocaianie (4). 5 Dezlegare de păcate în urma pocăinței (3) iertare, pocăire (3), pocaianie (4). 6 Penitență. 7 Epitet dat unei persoane lipsite de valoare, unui om de nimic.
• POCĂÍNȚĂ, pocăințe, (în practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + -ință.
• POCĂÍNȚĂ (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + -ință.
• POCĂÍNȚĂ, pocăințe, 1. (În practicile creștine) Mărturisirea greșelilor și făgăduința de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind și rugîndu-se. Ce ți-i bună pocăința după moarte? CREANGĂ, A. 51. 2. Recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărîrea de a se îndrepta; părere de rău, căință. Văzînd Petrea pocăința și mai ales dragostea lor cea mare, i-au- iertat. SBIERA, P. 271. Tot gîndeam la început, că de! e tînăr, o să-i treacă mai încolo, o să-și vie la pocăință. Aș, ți-ai găsit! Țîrcădău și om de treabă, CARAGIALE, O. I 50.

Sinonimul cuvântului pocăință

Testează-te!