Sinonime perdaf

Cuvântul „perdaf” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• luciu - strălucire, luminozitate, lustru, netezime
• beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
• glazură - luciu, lac, email, glanț, lustru
• mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
• bruftuială - muștruluială, dăscăleală, critică, mustrare, reproș
• dojană - mustrare, dăscăleală
• imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
• lustru - luciu, spoială, superficialitate, pospăială, aparență
• critică - obiecție, observație, mustrare, judecată, vestejire
• pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• probozi - a certa, a critica, a reproșa
• săpuni - a certa, a critica, a mustra
• scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
• sclivisi - a se găti, a se dichisi, a netezi, a lustrui, a șlefui

Dex perdaf

• perdaf 1 Luciu. 2 A da ~ A stropi pentru a lustrui. 3 A presăra. 4 ( a da ~, a trage ~) Radere de jos în sus, contra direcției în care crește părul. 5 A da (sau a trage) cuiva (un) ~ A mustra1 foarte tare pe cineva. 6 Retuș făcut unei lucrări.
• PERDÁF, perdafuri, Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul. ◊ A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din perdah.
• PERDÁF, perdafuri, 1. Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește barba. Neagu Cioară avea obrajii învinețiți de perdaful briciului și de pudra așternută pe ei. PAS, L. II 16. Corniștii din fruntea companiilor își îmbucau instrumentele cu încrețiți de bărbii albăstrite de perdaful bricelor. MACEDONSKI, O. III 26. ◊ A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a rade; () a certa, a mustra aspru; a trage o săpuneală. Mama are să ne pună lingurile în brîu, pe lîngă că are să ne tragă un perdaf ca acela! C. PETRESCU, R. DR. 92. Marfă, marfă de Paris!... Price lungi de dat perdaf Celor cu pricini de jaf. ALECSANDRI, T. 20. 2. (Mai ales în construcție cu verbul «a da») Stropire ușoară a unui obiect (cu un lichid) sau presărare cu o substanță fină. A da perdaf la rufe pentru a se călca mai bine. ▭ Șapte rogojini lua, Cu catran le cătrănea, Sus pe catarg că le suia, Perdaf de spirt că le da. PĂSCULESCU, L. P. 193. Cu sare le presăra, Perdaf cu piper le da Și la foc că le pripea. id. ib. 248.

Sinonimul cuvântului perdaf

Testează-te!