Dicționar de sinonime

Sinonime podar

Cuvântul „podar” are următoarele sinonime:

podar ( substantiv )
  • pontonier
  • brudar
  • brudnic
  • păzitor de pod
  • taxator
  • măturător de stradă


Sinonime Apropiate

  • familial - casnic, gospodăresc, domestic
  • gardian - paznic, păzitor, supraveghetor, polițist, sergent, temnicer
  • menaj - gospodărie, casă, căsătorie, căsnicie, familie
  • administra - a conduce, a gospodări, a cârmui, a aplica, a face (un tratament)
  • administrație - conducere, cârmuire, gospodărire, intendență (militară)
  • casnic - domestic, familial, gospodăresc
  • chiverniseală - căpătuială, îmbogățire, parvenire, pricopseală, gospodărire, administrare, cârmuire, conducere
  • chivernisi - a gospodări, a administra
  • domestic - casnic, familial, gospodăresc
  • fermă - proprietate (agricolă), gospodărie

Dex podar

  • podar 1-2 Persoană (care are sau) care conduce un bac brudar. 3 Persoană care avea în pază un pod1 (15). 4 Persoană care încasa podăritul1 (2). 5 Pontonier. 6 Constructor de poduri1 (15). 7 Muncitor care lucrează la un pod1 (15). 8-9 Muncitor care (execută sau) întreține un pod1 (35) caldarâmgiu, pavator. 10 Măturător de stradă.
  • PODÁR, podari, 1. Persoană care manevrează un pod mobil; persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. Măturător de stradă. – Pod + -ar.
  • PODÁR, podari, 1. Persoană care conduce un pod umblător; persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. Măturător de stradă. – Pod + -ar.
  • PODÁR, podari, 1. Persoană care conduce un pod umblător; brudar. Tătarul fu nevoit să chiuie ca să înștiințeze podarul, care era cu podul umblător la celălalt mal. SADOVEANU, F. J. 70. Măi romîne, măi podar, Trage podișca de car, Să mă treci la cela mal. ALECSANDRI, P. P. 159. ♦ Persoană care încasează taxa de trecere peste un pod. ♦ (; învechit) Ostaș specializat în construirea podurilor; pontonier. se compunea din. călăreți polcovnicești podari pedeștri cu topoarele pe umeri. FILIMON, C. 312. 2. (Învechit) Măturător de stradă. Cu ochii la gunoiul ce-l mătură podarii. Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, homarii. LESNEA, I. 127.


Sinonimul cuvântului podar

Sinonimul cuvântului podar


Testează-te!