Dicționar de sinonime
Sinonime podidi
Cuvântul „podidi” are următoarele sinonime:
podidi ( verb )
- a năpădi
- a umple
- a bucși
- a povedi
- a ajunge
- a birui
- a copleși
- a covârși
- a cuprinde
- a înfrânge
- a învinge
- a prinde
- a răzbi
- a toropi
- a preacovârși
- a doborî
- a lovi
- a izbucni
- a țâșni
Sinonime Apropiate
- covârși - a copleși, a întrece, a năpădi, a depăși, a învinge, a birui, a înfrânge, a doborî, a răzbi
- răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
- copleși - a covârși, a cuprinde, a învălui, a năpădi, a apăsa, a împovăra, a emoționa, a tulbura, a răscoli
- birui - a învinge, a izbândi, a înfrânge, a răzbi, a depăși
- împresura - a înconjura, a încercui, a cuprinde, a încinge, a învălui, a asedia, a închide, a năpădi, a prinde
- năpădi - a împresura, a cuprinde, a înconjura, a cotropi, a invada, a călca, a se năpusti
- depăși - a întrece, a devansa, a răzbi, a surmonta, a învinge, a înfrânge
- pufni - a izbucni, a țâșni
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- țâșni - a sări, a izbucni, a erupe, a da buzna, a se repezi, a năvăli
- izbucni - a erupe, a țâșni, a bufni, a răbufni, a exploda, a se declanșa, a se dezlănțui
- include - a cuprinde, a conține, a îngloba
- încorpora - a îngloba, a absorbi, a cuprinde, a include, a anexa, a alipi, a atașa, a înrola, a recruta
- integra - a îngloba, a include, a încadra, a cuprinde
- inunda - a se revărsa, a îneca, a potopi, a năpădi, a invada, a copleși
Dex podidi
- podidi 1 ( lacrimi, sânge) A porni brusc să curgă cu putere și în cantitate mare, țâșnind din ochi, pe gură, pe nas a izbucni, a năpădi, a povedi. 2 (; oameni) A izbucni în plâns. 3 ( râs, plâns) A cuprinde pe cineva cu putere și nestăpânit a năpădi. 4 (Rar) A cuprinde din toate părțile a năpădi. 5 ( somn, dor, griji) A copleși. 6 A împrăștia.
- PODIDÍ, podidesc, IV. (Despre râs și, mai ales, despre plâns) A cuprinde (pe cineva) cu putere, năvalnic; a năpădi. ♦ (Despre dor, somn, griji etc.) A copleși, a răzbi. ♦ (Despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi. –
- PODIDÍ, podidesc, IV. (Despre rîs și, mai ales, plîns) A cuprinde (pe cineva) în chip năvalnic, nestăpînit. V-am iertat și eu! – zise atunci arhimandritul Pafnutie, podidindu-l un rîs sănătos. STĂNOIU, C. I. 224. Își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment, Plînsul însă o podidi iarăși îndată ce deschise gura. REBREANU, R. I 140. ♦ (Rar) A copleși, a răzbi. Somnul îl podidise pe cînd Bisoceanul îmi povestea basmul. ODOBESCU, S. III 191. Pînă doru-l podidea. TEODORESCU, P. P. 678. ♦ (Despre sînge) A porni să curgă deodată și cu putere (pe nas sau pe gură); a năpădi. Apoi l-a podidit sîngele pe nas și pe gură ș-a murit. CARAGIALE, O. I 263. Pe gelat cînd îl izbea, Sîngele îl podidea. TEODORESCU, P. P. 476.