Dicționar de sinonime
Sinonime prăfui
Cuvântul „prăfui” are următoarele sinonime:
prăfui ( verb )
- pudra
- a [se] colbăi
- a mărunți
- a preface în praf
- a spulbera
- a umple de praf
- a deveni pulbere
- a îmbătrâni
- a pudra
- a pulveriza
- a se demoda
- a se învechi
- a colbăi
- a colbui
Sinonime Apropiate
- îmbătrâni - a se învechi, a se trece, a se veșteji
- împrăștia - a răsfira, a dispersa, a răspândi, a pulveriza, a risipi, a răzleți, a vântura, a spulbera, a difuza
- demoda - a se învechi, a trece
- depășit - învechit, demodat, vetust, perimat, banal, răsuflat, anacronic, ieșit din uz, învins
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- răsuflat - învechit, depășit
- stătut - învechit, clocit, alterat
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- vetust - vechi, depășit, demodat, arhaic
- zaharisit - ramolit, senil, îmbătrânit, degradat
- zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
- galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
- grăpa - a mărunți, a boroni
- inactual - depășit, învechit, perimat
Dex prăfui
- prăfui 1-2 A (se) acoperi cu un strat de praf a (se) colbăi. 3-4 A (se) umple de praf a (se) colbăi. 5 (Rar) A împrăștia ca un praf. 6 (Rar) A se așeza ca praful peste ceva. 7 A pulveriza cu un lichid. 8-9 A (se) transforma în praf sau în particule foarte mici. 10 A curăța de praf. 11 A ridica praful.
- PRĂFUÍ, prăfuiesc, IV. și 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + -ui.
- PRĂFUÍ, prăfuiesc, IV. A acoperi cu praf. Picioarele mai păstrau încă pantofii negri și sărăcăcioși. Minusculi pantofi prăfuiți de drumul străbătut pînă aci. C. PETRESCU, C. V. 36. Să-mi revăd copilăria, Cînd juca la umbră hora, veselă și cadențată, Care prăfuia-ntr-o clipă de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. ♦ A împrăștia praf. (Poetic) Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii și prăfuie mărgăritare. IOSIF, T. 135. ♦ A transforma un material în praf; a pulveriza. ♦ (Rar) A se așeza ca un strat de praf. Pulberi diamantate se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor. MACEDONSKI, O. III 50.
- A PRĂFUÍ ~iésc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. ~ui
- A SE PRĂFUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmițare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~ui