Dicționar de sinonime

Sinonime fărâmița

Cuvântul „fărâmița” are următoarele sinonime:

fărâmița ( verb )
  1. a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți
  2. a distruge, a nimici, a descompune
Alte sinonime:
  • mărunți
  • a amănunți
  • a mleci
  • a zobi
  • a pisa
  • a sparge
  • fărâmiță
fărâmiță ( substantiv )
  • fărâmică


Sinonime Apropiate

  • mărunți - a fărâmița, a zdrobi, a sfărâma
  • sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
  • zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
  • măcina - a râșni, a fărâmița, a sfărma, a pulveriza, a strivi, a ruina, a distruge, a degrada, a nimici
  • călca - a păși, a merge, a străbate, a bătători, a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge, a asupri
  • pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
  • potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
  • stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
  • ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
  • zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
  • zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
  • masacra - a distruge, a extermina, a nimici, a ucide, a măcelări, a căsăpi
  • mistui - a digera, a măcina, a distruge, a nimici, a prăpădi, a chinui, a suferi, a se zbate, a se ascunde
  • nimici - a distruge, a nărui, a desființa, a prăpădi, a pustii, a devasta, a stârpi, a spulbera, a lichida
  • arde - a frige, a pârli, a pârjoli, a perpeli, a dogorî, a mistui, a nimici, a prăpădi, a distruge

Dex fărâmița

  • fărâmița 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.
  • FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, I. și A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
  • A FĂRÂMIȚÁ ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmițeze. /Din fărâmiță
  • A SE FĂRÂMIȚÁ se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță
  • fărâmiță 1-2 Fărâmă (2) (mică).
  • FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + -iță.
  • FĂRÎMIȚÁ, fărîmițez, I. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea. Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, 299, 5/1.
  • FĂRÎMÍȚĂ, fărîmițe, Diminutiv al lui fărîmă. Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68.
  • FĂRÂMÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + suf. ~iță
  • fărămițà v. a face mici fărăme.


Sinonimul cuvântului fărâmița

Sinonimul cuvântului fărâmița


Testează-te!