Dicționar de sinonime

Sinonime precupețire

Cuvântul „precupețire” are următoarele sinonime:

precupețire ( substantiv )
  • târg
  • târguială
  • tocmeală
  • negociere
  • traficare


Sinonime Apropiate

  • cumpărătură - târguială, achiziție
  • pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
  • arbore - copac, pom, catarg
  • bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
  • drăgaică - sânziene, iarmaroc, bâlci, târg
  • iarmaroc - bâlci, târg
  • miniu - litargă
  • brancardă - targă
  • citadin - urban, orășenesc, târgoveț, orășean
  • cumpăra - a achiziționa, a procura, a obține, a târgui, a mitui
  • contract - învoială, acord, înțelegere, pact, tranzacție, tocmeală
  • obor - târg, piață, ocol, țarc
  • domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat

Dex precupețire

  • precupețire 1 Tocmire. 2 (; rar) Negociere.
  • PRECUPEȚÍRE, precupețiri, Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – precupeți.
  • PRECUPEȚÍRE, precupețiri, Acțiunea de a precupeți; tocmeală, tîrguială; negociere. Războită noroadelor s-a încheiat cu lungi precupețiri, congrese și tratate. C. PETRESCU, A. 164.
  • precupeți 1 ( mărfuri) A cumpăra și a revinde în calitate de precupeț (1) pentru a realiza un profit. 2 A vinde cu preț de speculă a specula, a trafica. 3 ( bunuri valorificabile) A încerca să fructifice sau a valorifica în mod avantajos prin vânzare. 4-7 A practica meseria de precupeț (1-4) a precupi (1-4). 8-9 A (se) negocia asupra prețului unei mărfuri pentru a cădea la învoială a (se) târgui, a (se) tocmi. 10 A conveni asupra prețului unei mărfuri. 11 A nu cruța nimic. 12 A face totul pentru reușita cuiva sau a ceva. 13 A căuta pe toate căile să realizeze ceva.
  • PRECUPEȚÍ, precupețesc, IV. 1. și (Rar) A practica meseria de precupeț; a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. (în propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.
  • PRECUPEȚÍ, precupețesc, IV. 1. și (Rar) A practica meseria de precupeț; a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.


Sinonimul cuvântului precupețire

Sinonimul cuvântului precupețire


Testează-te!