Dicționar de sinonime
Sinonime premerge
Cuvântul „premerge” are următoarele sinonime:
premerge ( verb )
- preceda
- a preceda
- a propăși
- a se întâmpla înainte
Sinonime Apropiate
- progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
- progresa - a înainta, a propăși, a se dezvolta, a crește, a spori, a evolua, a se perfecționa, a se înnoi
- hălădui - a trăi, a sălășlui, a locui, a izbuti, a înainta, a merge, a propăși
- înainta - a avansa, a progresa, a propăși, a evolua, a se dezvolta, a înmâna, a preda, a prezenta, a remite
- înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune
- înflori - a se desfoia, a face flori, a prospera, a progresa, a propăși, a împodobi, a exagera, a umfla, a amplifica
- înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
- evolua - a progresa, a înainta, a propăși, a (se) dezvolta, a crește, a se desfășura, a se petrece, a decurge
- crește - a se dezvolta, a se mări, a se înălța, a se ridica, a spori, a evolua, a se înmulți, a se extinde, a se lărgi
- mers - mișcare, deplasare, umblet, înaintare, desfășurare, dezvoltare, evoluție, progres, curs
Dex premerge
- premerge 1-2 (A exista sau) a se afla înaintea cuiva sau a ceva a preceda (1-2). 3 A se întâmpla înainte de ceva a preceda (4). 4 A veni înaintea cuiva sau a ceva.
- PREMÉRGE, 3 premerge, III. A fi, a exista, a se întâmpla înaintea unui eveniment, a unei acțiuni etc.; a preceda. – Pre1- + merge.
- PREMÉRGE, 3 premérge, III. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre1- + merge.
- PREMÉRGE, premérg, III. A fi, a se întîmpla înainte (de...); a preceda. Evenimentele care au premers războiului mondial. ◊ (Rar) Anexele de pe lîngă prezenta mă premerg cu puține zile în municipiul dv. CARAGIALE, O. VII 292.
- PREMÉRGE III. A fi, a se întâmpla înainte; a preceda. .
- PREMÉRGE intr. a preceda. (< pre- + merge)
- A PREMÉRGE premérg intranz. A exista sau a avea loc înainte; a preceda în timp. /pre- + a merge
- *premérg, -mérs, a -mérge v. intr. (d. merg, după pre-ced). Preced: tunetu premerge furtuniĭ.
- PREMÉRGE vb. v. preceda.
- PREMERGE a preceda, a propăși. (A ~ ceva în spațiu sau în timp.)
Antonime premerge
- A premerge ≠ a (se) succeda