Dicționar de sinonime
Sinonime prestanță
Cuvântul „prestanță” are următoarele sinonime:
prestanță ( substantiv )
- ținută (remarcabilă)
- afirmare
- prestigiu
- vază
Alte sinonime:
- maiestate
- ținută
- considerație
- autoritate
Sinonime Apropiate
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- notorietate - renume, prestigiu, faimă, reputație, vază
- vază - glastră, vas, considerație, stimă, apreciere, prestigiu, faimă
- pritoci - a transvaza, a selecta, a ameliora, a înnobila
- prudent - prevăzător, circumspect, precaut, atent, grijuliu, vigilent
- stâlp - pilon, pilastru, grindă, susținere, sprijin, reazem, protecție, pavăză, fruntaș
- vizionar - prezicător, profet, prevăzător, profetic, prevestitor
- vogă - modă, noutate, renume, faimă, prestigiu, reputație, trecere
- faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
- glastră - ghiveci, oală, vas, vază
- grijuliu - atent, prudent, circumspect, prevăzător, precaut, preocupat, vigilent
- imprudent - nechibzuit, nesocotit, neprevăzător, necugetat, hazardat
- nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
- acoperământ - acoperiș, adăpost, pavăză
- ascendent - înaintaș, strămoș, suitor, urcător, autoritate, faimă, vază
Dex prestanță
- prestanță 1 Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. 2 Efect produs de o ținută, înfățișare, atitudine demnă, impunătoare.
- PRESTÁNȚĂ Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din prestance.
- PRESTÁNȚĂ Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare (gravă și demnă). Căminarul, acum om ca la patruzeci de ani, era un bărbat de statură aproape mijlocie și cam slab, dar avea un soi de prestanță fizică. CAMIL. PETRESCU, O. I 303. Monoclul din ochiul drept... îi dădea o prestanță de om de stat. MIRONESCU, S. A. 110.
- PRESTÁNȚĂ Ținută, atitudine demnă, impunătoare. .
- PRESTÁNȚĂ ținută, atitudine demnă, impunătoare. (< fr. prestance)
- PRESTÁNȚĂ f. Atitudine impunătoare; aspect impozant. /<fr. prestance
- prestanță f. atitudine impunătoare.
- *prestánță f., pl. e (fr. prestance, it. -anza, d. lat. praestantia, superioritate a persoanelor orĭ a lucrurilor. V. constanță). Ținută impunătoare orĭ marțĭală: prestanța luĭ Ludovic XIV, a luĭ Murat.
- PRESTÁNȚĂ s. (rar) maiestate. (~ ținutei.)
- PRESTANȚĂ (rar) maiestate. (~ ținutei.)
Sinonimul cuvântului prestanță