Dicționar de sinonime
Sinonime pripăși
Cuvântul „pripăși” are următoarele sinonime:
pripăși ( verb )
- adăposti
- găzdui
- primi
- a se aciua
- a se cuibări
- a se oploși
- a se rătăci
- a se lipi
- a se agesti
- a se închiorchioșa
- a se sprijini
- erată
- a se adăposti
Sinonime Apropiate
- cuibări - a se aciua, a se oploși, a se pripăși
- găzdui - a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
- oploși - a se pripăși, a se aciua
- aciua - a se pripăși, a se adăposti
- adăposti - a ocroti, a găzdui, a primi, a oblădui, a proteja
- caza - a găzdui, a adăposti
- părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
- preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- recâștiga - a recăpăta, a reprimi, a recuceri, a redobândi
- recepta - a recepționa, a primi
- receptiv - primitor, deschis, sensibil
- recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
- recepționa - a primi, a prinde, a prelua, a recepta
- sălaș - adăpost, locuință, găzduire, staul, grajd
Dex pripăși
- pripăși 1-2 ( ființe) A se stabili (temporar) undeva sau pe lângă cineva, venind din altă parte a se aciua, a se oploși. 3 (; ființe) A se încuiba. 4 ( ființe venind din altă parte) A lua și a ține pe lângă sine, oferind adăpost și cele necesare traiului a oploși.
- PRIPĂȘÍ, pripășesc, IV. 1. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas.
- PRIPĂȘÍ, pripășesc, IV. 1. A se stabili undeva sau pe lîngă cineva, venind din locuri străine; a se oploși, a se aciua. Se pripășise la Dej, venind de undeva de la Oradea. VORNIC, P. 195. Baltag s-a pripășit numai de cinci ani în satul Viișoarei. SANDU-ALDEA, U. P. 9. Pe lîngă țara numită Nemeea se pripășise un leu așa de groaznic și așa de mare, cum nu se mai văzuse pînă atunci. ISPIRESCU, U. 30. ◊ Cînd să iasă din ogradă, Lazăr Lungu se mai opri o clipă în fața tufei de liliac care i se pripășise de mai mulți ani aici, lîngă gard. MIHALE, O. 160. Chiar la mijlocul unei prăpăstii uriașe descoperi o scobitură umbrită de un brad pipernicit ce se pripășise acolo. STĂNOIU, C. I. 153. 2. (Rar) A lua și a ține pe lîngă sine pe cineva lipsit de adăpost, de căpătîi; a aduna de pe drumuri. Pentru coana Sița, toți prietenii lui Gheorghiță, buni și răi, se numeau stricați: de unde l-ai mai pripășit și pe stricatul ăsta? BASSARABESCU, V. 162.