Dicționar de sinonime
Sinonime proțăpit
Cuvântul „proțăpit” are următoarele sinonime:
proțăpit ( adjectiv )
- fixat
- imobilizat
- înțepenit
- prins
- nemișcat
- țeapăn
- înfipt
- îngâmfat
- mândru
- infatuat
- orgolios
Sinonime Apropiate
- înțepenit - fixat, prins, imobilizat, anchilozat, inert, țeapăn, rigid, imobil, înțelenit
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
- mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
- țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- inepuizabil - nemișcat, neînsuflețit, mort, țeapăn
- înfipt - împlântat, vârât, fixat, îndrăzneț, temerar, cutezător
- mort - decedat, dispărut, răposat, defect, încremenit, inert, paralizat, nemișcat, țeapăn
- prizonier - captiv, prins, ostatic
- rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
- sedentar - nemișcat, stabil
- smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
Dex proțăpit
- proțăpit, ~ă 1 Care este înțepenit. 2 Care este fixat. 3 Care este nemișcat. 4 (; gură) Căscat (2). 5 (; ; oameni) Îngâmfat.
- PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – proțăpi.
- PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, (Familiar) 1. Nemișcat, țeapăn. își saltă-n tărie gurguiele gemene Și, proțăpit cîtu-i valea de largă, Stă și împiedică omu să meargă. DEȘLIU, G. 26. ♦ (Despre persoane) Sigur de sine; îngîmfat. Iată la Drăgan... ce proțăpit e; da și joacă, bată-l pustia, parc-ar trage tighel. DELAVRANCEA, S. 57. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. Vedem că toți au rămas: Cei de la spate, Cu gurile căscate, Cei dinainte, Cu gurile proțăpite. SEVASTOS, N. 369.
- proțăpit a. și adv. fig. țeapăn.
- proțăpi 1-2 A (se) înțepeni. 3-4 A (se) sprijini. 5 ( obiecte) A pune o pană de lemn pentru a face să rămână deschis, despicat 6 A pune proțap (13) sau căluș în gură pentru a nu vorbi, a nu țipa 7 (Rar; ființe) A lovi cu proțapul (3). 8 ( oameni și animale) A se propti bine pe picioare. 9 (; oameni) A lua o poziție rigidă și provocatoare în fața cuiva. 10 (; ; oameni) A-și da importanță. 11 (; rar) A se împotrivi. 12 A pretexta. 13 (; ; oameni) A constrânge pe cineva să facă ceva. 14 A străpunge cu privirea.
- proțopi proțăpi