Sinonime procurare

Cuvântul „procurare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• recepție - reuniune, ospăț, banchet, primire, preluare, înregistrare
• rechiziție - sechestrare, preluare, strângere
• frecvență - repetare, reluare, prezență (regulată), periodicitate
• interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
• mușteriu - client, cumpărător
• atenție - luare-aminte, băgare de seamă, precauție, grijă, vigilență, solicitudine, politețe, amabilitate, stimă
• bilanț - rezultat, evaluare, încheiere, socoteală, situație (finală)
• client - cumpărător, mușteriu
• calcul - socoteală, operație, evaluare
• vad - albie, matcă, trecere, pasaj, liman, aflux, cumpărători
• grijă - teamă, frământare, preocupare, neliniște, îngrijorare, temere, aprehensiune, atenție, precauție

Dex procurare

• procurare 1 Obținere a ceva în scopul utilizării, al valorificării. 2 Provocare a unui anumit efect.
• PROCURÁRE, procurări, Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – procura.
• PROCURÁRE, procurări, Acțiunea de a procura (1); achiziționare. Procurarea de alimente.
• PROCURÁRE Acțiunea de a procura și rezultatul ei. .
• procura 1 A face rost de ceva sau de cineva pentru a utiliza a obține, a proftaxi, a procorisi. 2 A prevedea. 3 A prilejui. 4 ( noțiuni abstracte) A fi cauza a ceva a ocaziona, a pricinui, a produce, a provoca, (rar) a prilejui, a pricini. 5 ( noțiuni abstracte; ) A determina. 6 A crea.
• PROCURÁ, procúr, I. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din procurér, procurare.
• PROCURÁ, procúr, I. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din procurer, procurare.
• PROCURÁ, procúr, I. 1. (Construit de obicei cu pronumele în dativ) A face rost de un lucru, a achiziționa. își procurase literatură de specialitate și mi-a făcut o serie de observații extrem de juste. BARANGA, I. 160. Își procură un vraf de cărți și se puse să caute în ele explicații și dovezi. REBREANU, P. S. 113. Este deci mai în măsură decît oricine să-mi procure amănuntele trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. A. 36. 2. A cauza, a produce, a stîrni. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, L. 24. Se felicita că acea eroare îi procurase cunoștința unui compatriot. GHICA, A. 644.

Sinonimul cuvântului procurare

Testează-te!