Dicționar de sinonime
Sinonime prosteală
Cuvântul „prosteală” are următoarele sinonime:
prosteală ( substantiv )
- cerșeală
- cerșetorie
- cerșit
- milogeală
- milogit
- dobitocie
- imbecilitate
- neghiobie
- nerozie
- prostie
- tâmpenie
- prostime
- capriciu
- chef
- fandoseală
- fantezie
- fason
- fiță
- maimuțăreală
- moft
- naz
- poftă
- sclifoseală
- toană
- pârțag
- scălâmbăială
- scălâmbăiere
- scălâmbăitură
- fasoleală
- hachiță
- izmeneală
- pandalie
- marghiolie
- nacafa
- pală
- marghioleală
- năbădaie
- toancă
- zâmbâc
- pont
- sucă
- schimonosire
- schimonositură
- paraxenie
- bâzdâc
- farafastâc
- marafet
- boală
- dambla
Sinonime Apropiate
- maimuțăreală - schimonoseală, grimasă, strâmbătură, sclifoseală, imitare, fiță, moft, fason, capriciu
- moft - capriciu, răsfăț, fason, fandoseală, fiță, nazuri, fleac, bagatelă, aiureală
- fandoseală - sclifoseală, toane, nazuri, alintare, fițe, izmeneală, marafeturi, capricii
- idioție - neghiobie, tâmpenie, prostie, nerozie, cretinism
- imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
- izmeneală - fandoseală, ifose, sclifoseală, capriciu
- neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
- nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
- dambla - paralizie, gută, apoplexie, chef, toană, poftă, furie, năbădăi
- capriciu - moft, toane, răsfăț, ciudățenie, fiță, izmeneală
- farafastâc - zorzoane, gablonțuri, nimicuri, fleacuri, mofturi, fițe, fandoseală, fasoane
- fiță - capriciu, toane, moft
- bâzdâc - toană, capriciu
- alintare - răsfăț, dezmierdare, mângâiere, giugiuleală, sclifoseală, fandoseală, izmeneală, afectare
- strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
Dex prosteală
- prosteală1 1 Pierdere a capacității de a judeca, de a gândi. 2 Stare a omului prost (53). 3 Înșelare sau încercare de a înșela. 4 Fandoseală (2). 5 Lucrare făcută superficial.
- prosteală2 Cerșetorie (1).
- PROSTEÁLĂ, prosteli, Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + -eală.
- PROSTEÁLĂ (Învechit) 1. Faptul de a (se) prosti, înșelare sau încercare de a înșela; păcălire, tragere pe sfoară. Ii arăt eu prosteală! Crede că scapă de frecat? La TDRG. 2. (Regional, în ) A merge în prosteală = a pleca la cerșit. Baba mergea mereu în prosteală, cum învățase ea; dară într-o zi, îi zise fata să-i cumpere din tîrg pinză și mătasă roșie și verde; baba biet, din paralele ce adunase din cerșit, îi cumpără. ISPIRESCU, L. 364.
- prosteală f. cerșetorie: bătrâna pleacă în prosteală ISP.
- 2) prosteálă f., pl. elĭ (d. prostesc, cerșesc). Vest. Rar. Cerșitorie.
- 1) prosteálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a prosti, de a fugi de muncă, de a trage chĭulu: prosteala milițiiĭ (de ex., prefăcîndu-te bolnav).
- PROSTEÁLĂ s. v. cerșeală. cerșetorie. cerșit. milogeală. milogit.
- PROSTEÁLĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. capriciu.
Sinonimul cuvântului prosteală