Sinonime idioție

Cuvântul „idioție” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• neghiobie - nerozie, tâmpenie, stupiditate, stângăcie, nepricepere, neîndurare, prostie
• imbecilitate - prostie, nerozie, tâmpenie
• nerozie - prostie, neghiobie, inepție, nătângie, imbecilitate, boroboață, poznă, năzbâtie, nebunie
• stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
• gogomănie - neghiobie, prostie
• măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
• miopie - vedere scurtă, miopism, mărginire, stupiditate, prostie, nerozie
• nepricepere - ignoranță, prostie, neghiobie
• suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
• ignoranță - incultură, prostie, neștiință, stupiditate
• nesocotință - nechibzuință, imprudență, ignoranță, prostie
• aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
• copilărie - pruncie, naivitate, infantilism, prostie
• dobitocie - prostie, stupiditate, gogomănie
• gafă - greșeală, prostie, scrânteală, nesocotință, impolitețe, jignire

Dex idioție

• idioție 1 Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea vorbirii și a deprinderilor elementare și prin rămânerea la nivelul intelectual al unui copil de doi ani cretinism, idioțenie (2). 2 Idioțenie (1).
• IDIOȚÍE, (2) idioții, 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). – Din idiotie.
• IDIOȚÍE, idioții, 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). – Din idiotie.
• IDIOȚÍE, idioții, Debilitate mintală din naștere, care se caracterizează prin absența aproape totală a funcțiunilor psihice. ♦ (Familiar) Faptă sau vorbă prostească; prostie, neghiobie, idioțenie; scriere proastă, fără valoare. Tot timpul am citit un roman polițist, o idioție complicată. SADOVEANU, A. L. 25. - Pronunțat: -di-o-.
• IDIOȚÍE Starea celui idiot; tâmpenie. ♦ Neghiobie, prostie. .
• IDIOȚÍE debilitate mintală congenitală maximă. ◊ neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie)
• IDIOȚÍE ~i f. Stare patologică constând în debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide și a creierului; cretinism; imbecilitate. /<fr. idiotie
• idioție f. stare de idiot, stupiditate.

Sinonimul cuvântului idioție

Testează-te!