Dicționar de sinonime
Sinonime providență
Cuvântul „providență” are următoarele sinonime:
providență ( substantiv )
- cer
- dumnezeu
- divinitate
- dumnezeire
- pronie
- atotputernicul
- creatorul
- domnul dumnezeire
- părinte
- puternicul
- stăpânul
- tatăl
- ziditorul
- preaînaltul
- preaputernicul
- sfântul
- sântul
- atotțiitorul
- tvoreț
- zeu
- salvare
- scăpare
Sinonime Apropiate
- divinitate - dumnezeu, zeu, pronie, providență, dumnezeire
- dumnezeire - divinitate, pronie, dumnezeu, providență, domnul, cerul
- pronie - providență, divinitate cer
- ziditorul - dumnezeu
- sacerdot - preot, părinte, ierarh
- țaică - tată, părinte
- zeitate - divinitate, idol, zeu, zeiță
- idol - zeu, divinitate, iubit, adorat, idealizat
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
- ambulanță - sanitară, salvare
- centură - curea, centiron, colac de salvare, cordon, cingătoare
- zeu - divinitate, idol, zeitate
- evadare - fugă, evaziune, scăpare, dispariție
- babac - tată, părinte
Dex providență
- providență 1 Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. 2 Înțelepciune supremă a divinității în conducerea destinelor lumii promișlenie, protimie (1). 3 Divinitate însăși pronie. 4 (; provedență) Prevedere (1). 5-6 (Persoană sau) împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva.
- PROVIDÉNȚĂ Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească. ♦ Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din providentia, providence.
- PROVIDÉNȚĂ (În concepțiile religioase) Înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii. ♦ Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din providentia, providence.
- PROVIDÉNȚĂ (În concepțiile religioase) înțelepciune supremă a divinității care conduce lumea; divinitatea însăși; dumnezeire, dumnezeu. pronie. Și dînșii se află aci tot printr-un miracol al providenței. C. PETRESCU, A. 314. Tu ești mai sever decît providența. BOLINTINEANU, O. 466. ♦ Atribut al divinității, grijă, milă, îndurare. Din providența celui prea-puternic... am scăpat din gura unui crocodil. GORJAN, H. II 167.
Sinonimul cuvântului providență