Dicționar de sinonime

Sinonime putoare

Cuvântul „putoare” are următoarele sinonime:

putoare ( substantiv )
  • cocotă
  • curvă
  • femeie de stradă
  • prostituată
  • târfă
  • duhoare
  • infecție
  • împuțiciune
  • miasmă
  • fetiditate
  • duh
  • smreduire
  • miros rău
  • om leneș
  • om inactiv
  • om murdar
  • femeie stricată


Sinonime Apropiate

  • miasmă - duhoare, infecție, putoare
  • duhoare - miasmă, miros (greu), aer stricat, aer închis, putoare
  • trândav - leneș, inactiv, pierde-vară, farniente, trântor, târâie-brâu
  • infecta - a (se) molipsi, a se contamina, a se îmbolnăvi infecție, molipsire, contaminare, mizerie, stricăciune, duhoare
  • leneș - trândav, inactiv, indolent, trântor, lenevos, puturos
  • cocotă - prostituată
  • comod - plăcut, convenabil, lesnicios, inactiv, leneș, lăsător
  • puchinos - murdar, nespălat
  • râios - scabios, rapăn, jegos, murdar
  • slinos - murdar
  • spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
  • spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
  • trântor - leneș, trândav, pierde-vară, puturos
  • viperă - năpârcă, răutate, infecție, otravă
  • feșteli - a murdări, a mânji, a mâzgăli, a greși, a o încurca, a gafa

Dex putoare

  • PUTOÁRE, putori, Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; epitet dat unei femei de moravuri ușoare. – putor, -is.
  • PUTOÁRE, (2) putori, 1. Miros urît, greu, neplăcut; duhoare. El luă perii și-i băgă în foc. Însă ea simți putoarea. RETEGANUE, P. IV 57. Putoarea leșurilor putrezinde te amețea. NEGRUZZI, S. I 291. 2. Nume dat unui om leneș, murdar, depravat. Se duce la putoarea ei de ibovnic și îi duce o băutură cu care îl mai ține cu nițică viață. GORJAN, H. I 76. Să mă duc la șezătoare, Să nu zică că-s putoare. BIBICESCU, P. P. 185.
  • PUTOÁRE ~óri f. 1) Miros neplacut, greu; duhoare. 2) fig. Persoană leneșă sau/si murdară. /<lat. putor, ~is
  • putoare f. 1. miros urît; 2. fam. femeie leneșă și murdară. .
  • putoáre f., pl. orĭ (lat. pútor, -óris, a. î., rudă cu pútridus, putred; pv. cat. pudor; vfr. puor, nfr. pueur). Miros neplăcut: o putoare de cadavru. Fig. Triv. Epitet injurios unuĭ leneș, maĭ ales uneĭ femeĭ leneșe, murdare orĭ depravate: fugĭ de aicĭ, putoare! V. tigoare, dubeală, smîrdoare, tîrfă.
  • PUTOÁRE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
  • PUTOÁRE s. duhoare, infecție, împuțiciune, miasmă, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simțea în nări o ~ insuportabilă.)
  • putoare COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.
  • PUTOARE duhoare, infecție, împuțiciune, miasmă, fetiditate, duh, smreduire. (Simțea în nări o ~ insuportabilă.)


Sinonimul cuvântului putoare

Sinonimul cuvântului putoare


Testează-te!