Dicționar de sinonime
Sinonime răstoacă
Cuvântul „răstoacă” are următoarele sinonime:
răstoacă ( substantiv )
- apă curgătoare mică
- baltă
- gârlă
- lac
- tău
Sinonime Apropiate
- iezer - baltă, lac, tău
- baltă - heleșteu, tău, băltoacă, mlaștină, smârc, ghiol
- lac - iezer, ghiol, heleșteu, tău, baltă, ojă, vernis
- reconstrui - a restaura, a reclădi, a reconstrui
- sălaș - adăpost, locuință, găzduire, staul, grajd
- grajd - staul, poiată, pătul, serai
- haidău - haimana, bătăuș
- iaz - heleșteu, baltă, lac, iezer, smârc, mlaștină
- întrona - a înscăuna, a învesti, a unge, a proclama, a instaura
- împestrițat - amestecat, smălțuit, bălțat
- buhai - taur, cârlig, hreapcă, vergea
- apăraie - baltă, băltoacă, lăcărie
- bahnă - baltă, băltoacă
- băltoacă - baltă, apăraie, mlaștină
- birt - bodegă, restaurant, bistrou, ospătărie
Dex răstoacă
- răstoacă 1 Vârtej produs în locul unde o apă curgătoare, puțin adâncă, trece peste prund și peste bolovani. 2 Braț al unui râu puțin adânc format prin abaterea apei cu scopul de a prinde pești în albia secată.
- RĂSTOÁCĂ, răstoace, Loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă. ♦ Braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește. – Din *rastokŭ.
- RĂSTOÁCĂ, răstoace, Vîrtej produs în locul unde o apă curgătoare, puțin adîncă, trece peste prund și peste bolovani; gîrlă puțin adîncă, formată prin abaterea apei, cu scopul de a se prinde pești în albia secată. Departe, se auzeau ca în vis ape fierbînd în răstoace. SADOVEANU, O. I 305. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind... Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. EMINESCU, O. I 85. – și: răstoci.
- RĂSTOÁCĂ ~ce f. 1) Loc puțin adânc în albia unei ape. 2) Braț de râu abătut din matca lui și secat cu scopul de a prinde mai ușor peștele. /<bulg. rastoka
- răstoacă f. locul unde se iea apa de pe o gârlă și se dă pe o alta (pentru a prinde pește), canal mic de scurs apa: peste prundul din răstoace EM. .
- răstoácă (oa dift.) f., pl. e (rus. rastok, braț de rîŭ, bg. rostok, inima caruluĭ. V. răstocesc, zătoacă). Mic braț de rîŭ închis p. a-l seca pe cîteva ore și a prinde peștele rămas pe uscat. Gard de nuĭele de abătut drumu peșteluĭ (Șez. 37, 43), ĭezitură, locu unde un rîŭ de munte e maĭ lat și unde se prind păstrăviĭ.