Dicționar de sinonime

Sinonime receptacul

Cuvântul „receptacul” are următoarele sinonime:

receptacul ( substantiv )
  • pălărie
  • castel de apă
  • creuzet
  • recipient
  • refugiu
  • rezervor
  • turn de apă
  • antocliniu
  • cefalofor
  • receptacol


Sinonime Apropiate

  • creuzet - recipient
  • vas - farfurie, strachină, recipient, oală, ciubăr, găleată, vadră, navă, corabie
  • joben - cilindru, pălărie
  • liman - țărm, mal, margine, litoral, adăpost, refugiu, azil, port
  • adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
  • ascunzătoare - cotlon, tainiță, ascunziș ascunziș, ascunzătoare, refugiu, adăpost, cotlon, taină, secret
  • bazin - rezervor, piscină, havuz
  • băjenie - pribegie, fugă, refugiu, înstrăinare, emigrare
  • cazan - căldare, rezervor, zănoagă
  • depozit - magazie, rezervor, adunare, stocare, rezervă, acumulare, fond, strat, sediment
  • fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
  • fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă

Dex receptacul

  • receptacul 1 Porțiune dilatată a pedunculului pe care se inserează florile. 2 (Rar) Loc ferit. 3 Loc unde se adună, se păstrează, se înmagazinează ceva.
  • RECEPTÁCUL, receptacule, Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. – Din réceptacle, receptaculum.
  • RECEPTÁCUL, receptacule, 1. Parte superioară, lărgită, a pedunculului unei flori, pe care se inserează organele acesteia (sepale, petale, stamine și carpele). (În forma receptaclu) Carpele numeroase dispuse în vîrf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos. NEGRUZZI, S. I 103. 2. (Neobișnuit) Locul unde se adună ceva. (În forma receptacol) După patru ani de învățătură, după ce copilul fraged și-a pregătit astfel creierul pentru a fi receptacolul unor fapte și date disparate, el intră în liceu. GHEREA, ST. CR. II 340. – Variante: receptáclu, receptácol
  • RECEPTÁCUL 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. .
  • RECEPTÁCUL 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și ) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum)


Sinonimul cuvântului receptacul

Sinonimul cuvântului receptacul


Testează-te!