Dicționar de sinonime
Sinonime reticent
Cuvântul „reticent” are următoarele sinonime:
reticent ( adjectiv )
- reținut
- rezervat
- pâșin
- circumspect
- discret
- dubitativ
- evaziv
- ezitant
- incert
- îndoielnic
- nesigur
- precaut
- prudent
- șovăitor
Sinonime Apropiate
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- prevăzător - prudent, precaut, circumspect, atent, grijuliu
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- prudent - prevăzător, circumspect, precaut, atent, grijuliu, vigilent
- prudență - prevedere, precauție, atenție, vigilență, circumspecție
- fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
- grijuliu - atent, prudent, circumspect, prevăzător, precaut, preocupat, vigilent
- improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
- incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
- indiscret - curios, nerezervat, nereținut
- nehotărât - nesigur, ezitant, indecis, șovăitor, șovăielnic
- circumspect - precaut, atent, prevăzător, prudent, vigilent
- discret - rezervat, reținut, șters, estompat, nereliefat
- discutabil - controversat, îndoielnic, nesigur, aproximativ, contestabil, incert, litigios
- dubios - suspect, îndoielnic, nesigur, incert, echivoc, necurat
Dex reticent
- reticent, ~ă 1 ( oameni sau vorbe) Care manifestă reticență (2). 2 Care ezită ezitant (9), nehotărât.
- RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din réticent.
- RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, (Rar, despre cuvinte) Care lasă să se înțeleagă că ar mai fi ceva de spus, că s-a trecut ceva sub tăcere.
- RETICÉNT, -Ă Care arată reticență. ♦ (Rar) Ezitant. .
- RETICÉNT, -Ă care manifestă reticență. (< fr. réticent)
- RETICÉNT ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care vădește reticență; caracterizat prin reticență. 2) (despre persoane sau despre exprimarea lor) Care exprimă îndoială; cu nesiguranță; șovăitor, ezitant. /<fr. réticent
- RETICÉNT adj. v. reținut.
- RETICENT reținut, rezervat, pîșin. (O persoană excesiv de ~.)