Dicționar de sinonime

Sinonime ridicătură

Cuvântul „ridicătură” are următoarele sinonime:

ridicătură ( substantiv )
  • dâmb
  • ieșitură
  • înălțime
  • înălțătură
  • dâlmă
  • ieșind
  • proeminență
  • protuberanță
  • bolfă
  • scosătură
  • scoțătură
  • deal


Sinonime Apropiate

  • ieșitură - protuberanță, ridicâtură, proeminență
  • deal - movilă, colină, colnic, dâmb, dâlmă, mamelon, gâlmă, holm, gorgan
  • altitudine - înălțime, cotă, nivel (ridicat), ridicătură
  • dâlmă - deal
  • dâmb - deal, colină
  • gorgan - deal, movilă, dâmb
  • potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
  • povârniș - pantă, coastă, deal
  • sprânceană - fâșie, creastă, muchie (de deal, pădure, lumină)
  • grind - deal, muncel
  • idilic - bucolic, pastoral, câmpenesc, idealizat, înfrumusețat
  • idol - zeu, divinitate, iubit, adorat, idealizat
  • imaterial - impalpabil, spiritual, sufletesc, ideal
  • infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
  • îmbulzeală - înghesuială, aglomerație, aflux, îngrămădeală, buluceală

Dex ridicătură

  • ridicătu 1-2 Ridicare (1, 3). 3 Povară. 4 Parte mai înaltă a unui teren, a unei clădiri proeminență. 5 Stăvilar. 6 Scutire de bir. 7 Înlesnire. 8 Mutare. 9 Înălțare în rang.
  • RIDICĂTÚRĂ, ridicături, 1. Înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + -ătură.
  • RIDICĂTÚRĂ, ridicături, 1. Înălțime, proeminență; loc ridicat, dîmb. Nu era chiar un deal, căci nicăiri ridicătura de pămînt nu trecea de înălțimea unui copac mare. CAMIL PETRESCU, O. I 27. 2. Ridicare (I 1) de lucruri grele. (Cu pronunțare regională) Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii; el se ferea de rădicături, pentru că se temea de surpătură. CREANGĂ, P. 107.
  • RIDICĂTÚRĂ ~i f. Parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță. ◊ ~ de pământ movilă; dâmb. /a se ridica + suf. ~ătura
  • ridicătură f. ceva ridicat.
  • arădicătu ridicătură
  • rîdicătúră (est) și ri- (vest) f., pl. ĭ (d. rîdicat). Mold. Înălțătură, proeminență, dîmb, loc maĭ rîdicat: trupa aștepta pe o rîdicătură.
  • RIDICĂTÚRĂ s. 1. v. dâmb. 2. v. ieșitură.
  • RIDICĂTU 1. dîmb, înălțime, (rar) înălțătură, dîlmă. (Înaintea dealului se afla o ~.) 2. ieșind, ieșitură, proeminență, protuberanță, bolfă, scosătură, scoțătură. (O ~ pe suprafața unui obiect.)
  • Ridicătură ≠ adâncitură, depresiune, lăsătură


Antonime ridicătură

  • Ridicătură ≠ adâncitură, depresiune, lăsătură


Sinonimul cuvântului ridicătură

Sinonimul cuvântului ridicătură


Testează-te!