Dicționar de sinonime
Sinonime ridicătură
Cuvântul „ridicătură” are următoarele sinonime:
ridicătură ( substantiv )
- dâmb
- ieșitură
- înălțime
- înălțătură
- dâlmă
- ieșind
- proeminență
- protuberanță
- bolfă
- scosătură
- scoțătură
- deal
Sinonime Apropiate
- ieșitură - protuberanță, ridicâtură, proeminență
- deal - movilă, colină, colnic, dâmb, dâlmă, mamelon, gâlmă, holm, gorgan
- altitudine - înălțime, cotă, nivel (ridicat), ridicătură
- dâlmă - deal
- dâmb - deal, colină
- gorgan - deal, movilă, dâmb
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- povârniș - pantă, coastă, deal
- sprânceană - fâșie, creastă, muchie (de deal, pădure, lumină)
- grind - deal, muncel
- idilic - bucolic, pastoral, câmpenesc, idealizat, înfrumusețat
- idol - zeu, divinitate, iubit, adorat, idealizat
- imaterial - impalpabil, spiritual, sufletesc, ideal
- infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
- îmbulzeală - înghesuială, aglomerație, aflux, îngrămădeală, buluceală
Dex ridicătură
- ridicătură 1-2 Ridicare (1, 3). 3 Povară. 4 Parte mai înaltă a unui teren, a unei clădiri proeminență. 5 Stăvilar. 6 Scutire de bir. 7 Înlesnire. 8 Mutare. 9 Înălțare în rang.
- RIDICĂTÚRĂ, ridicături, 1. Înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + -ătură.
- RIDICĂTÚRĂ, ridicături, 1. Înălțime, proeminență; loc ridicat, dîmb. Nu era chiar un deal, căci nicăiri ridicătura de pămînt nu trecea de înălțimea unui copac mare. CAMIL PETRESCU, O. I 27. 2. Ridicare (I 1) de lucruri grele. (Cu pronunțare regională) Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii; el se ferea de rădicături, pentru că se temea de surpătură. CREANGĂ, P. 107.
- RIDICĂTÚRĂ ~i f. Parte mai ridicată; proeminență; convexitate; protuberanță. ◊ ~ de pământ movilă; dâmb. /a se ridica + suf. ~ătura
- ridicătură f. ceva ridicat.
- arădicătură ridicătură
- rîdicătúră (est) și ri- (vest) f., pl. ĭ (d. rîdicat). Mold. Înălțătură, proeminență, dîmb, loc maĭ rîdicat: trupa aștepta pe o rîdicătură.
- RIDICĂTÚRĂ s. 1. v. dâmb. 2. v. ieșitură.
- RIDICĂTURĂ 1. dîmb, înălțime, (rar) înălțătură, dîlmă. (Înaintea dealului se afla o ~.) 2. ieșind, ieșitură, proeminență, protuberanță, bolfă, scosătură, scoțătură. (O ~ pe suprafața unui obiect.)
- Ridicătură ≠ adâncitură, depresiune, lăsătură
Antonime ridicătură
- Ridicătură ≠ adâncitură, depresiune, lăsătură