Sinonime ronțăi

Cuvântul „ronțăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mânca - a se hrăni, a se alimenta, a consuma, a îmbuca, a roade, a măcina, a distruge, a ataca, a scăpa
• eroziune - coroziune, mâncătură, roadere, săpare
• păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
• piguli - a ciuguli, a gusta, a migăli, a rafina
• prurit - mâncărime
• săpa - a excava, a prăși, a eroda, a roade, a măcina, a ruina, a grava, a sculpta, a submina
• hrană - aliment, mâncare, bucate, merinde, nutriție, de-ale gurii
• submina - a compromite, a boicota, a torpila, a săpa, a periclita, a roade, a măcina
• fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
• fiertură - mâncare
• flamand - înfometat, lihnit, nemâncat, hămesit
• flămânzi - a-i fi foame, a fi nemâncat, a înfometa, a răbda de foame
• foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
• foamete - flămânzire, înfometare, nemâncare
• găman - lacom, nesătul, mâncăcios

Dex ronțăi

• ronțăi 1 A mânca dintr-un aliment tare, sfărâmând între dinți puțin câte puțin și producând un zgomot ușor, caracteristic a rompăi. 2 A roade cu dinții fară a mânca. 3 A scârțâi.
• RONȚĂÍ, rónțăi, IV. A mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dinții un obiect. – Ronț + -ăi.
• RONȚĂÍ, rónțăi și ronțăiesc, IV. A mînca, sfărîmînd între dinți puțin cîte puțin dintr-un aliment tare și făcînd să se audă un zgomot ușor, caracteristic. Caii ronțăiau cu mulțămire orzul, vîrîndu-și adinc boturile în trăistile aninate pe după urechile lor. SADOVEANU, B. 171. Luă și ea un baston pe care începu să-l ronțăiască. CĂLINESCU, E. O. I 39. Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune, ghindă și scorușe. ODOBESCU, S. III 185. ◊ În colțul casei cîțiva șoareci începură a ronțăi. DUNĂREANU, CH. 10. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi, în vreme ce moșneagul îl mîngîie. PĂUN-PINCIO, P. 100. ♦ A roade cu dinții, fără a mînca. Meșterul Lupu lăsase ochii în pămînt și ronțăia vîrful creionului. GALAN, Z. R. 21. ♦ (Neobișnuit, despre gînduri, stări sufletești) A roade, a chinui. era un om cu fața cenușie, secată de grija și de mîhnirea care-l ronțăia pe dinăuntru ca un șoarece harnic cu dinții înveninați. DUMITRIU, N. 11.
• A RONȚĂÍ rónțăi tranz. (alimente tari sau uscate) A mânca, sfărâmând cu dinții și producând un zgomot caracteristic. ~ o caramelă. /ronț + suf. ~ăi

Sinonimul cuvântului ronțăi

Testează-te!