Dicționar de sinonime
Sinonime găman
Cuvântul „găman” are următoarele sinonime:
găman ( substantiv )
- lacom
- nesătul
- mâncăcios
Alte sinonime:
- mâncău
- nesăturat
- pofticios
Sinonime Apropiate
- insațiabil - nesătul, lacom, mâncăcios, nepotolit
- lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț
- gurmand - lacom, mâncău, pofticios, mâncăcios
- hulpav - lacom, nesătul, avid
- hrăpăreț - lacom, rapace, avid, nesațul, strângător
- mâncăcios - mâncău, lacom, hulpav, vorace
- mâncău - mâncăcios, lacom, hulpav
- nesătul - lacom, pofticios, flămând
- cupid - lacom, nesătul, hrăpăreț, însetat
- setos - însetat, dornic, avid, lacom
- zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi
- zgârcenie - avariție, calicie, meschinărie, lăcomie
- zgârcit - avar, cărpănos, calic, lacom, zgârie-brânză, contractat, chircit
- zgripțor - pajură, stemă, avar, zgârcit, lacom, egoist
- făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
Dex găman
- găman , (rar) 1-2 Mâncău.
- GĂMÁN, gămani, Bărbat foarte mâncăcios; mâncău. –
- GĂMÁN, gămani, Om foarte mâncăcios; mâncău. –
- GĂMÁN, gămani, (Familiar) Om lacom, care mănîncă mult; mîncăcios, mîncău. Vara, cînd poamele încep a se coace, gămanii se urcă pe uluci și născocesc fel de fel de mijloace ca să-i fure poamele. SLAVICI, N. I 251. ◊ (Adjectival) Un copilandru găman... se îndopase cu coacăze și avusese încurcătură de mațe. M. I. CARAGIALE, C. 76.
- găman a. mâncăcios, lacom. .
- gămán, -că s. (suf. -man ca’n gogoman). Vest. Fam. Mîncăcĭos, lacom, calmuc.
- GĂMÁN s. v. mâncăcios, mâncău.
- găman MÎNCĂCIOS. MÎNCĂU.
- gămán (gămáni), – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un de la *gău „gol, cavitate”, cu expresiv -man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicații sînt insuficiente: din γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu gourmand (Tiktin); din gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală -man. – gaură. – gămănie, (lăcomie).
- gămán, gămani, s.m. – (reg.) 1. Linguroi, polonic (Chioar). 2. Mâncău. ♦ (onom.) Găman, Gaman, Gamanji, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA); din *gău „gol, cavitate” + suf. -man, ca în gogoman (Scriban, DER).