Dicționar de sinonime
Sinonime rostogolire
Cuvântul „rostogolire” are următoarele sinonime:
rostogolire ( substantiv )
- tăvălire
- prăbușire
- prăvălire
- rostogolit
Sinonime Apropiate
- cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
Dex rostogolire
- rostogolire 1 Înaintare, cădere, prăbușire (însoțită) de zgomot a ceva, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși (rar) rostogolit1 (1). 2 Mișcare continuă a valurilor unei ape.
- ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei; rostogolit. – rostogoli.
- ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, Acțiunea de a (se) rostogoli și rezultatul ei. 1. Cădere, înaintare, învîrtire, prăbușire (însoțită de zgomot) a unui obiect, printr-o mișcare de rotire în jurul lui însuși. Peste liniștea aceasta năvăli un zgomot strein, dușmănos. Întîi învălmășit, nelămurit, ca o rostogolire de bolovăniș. V. ROM. iulie 1953, 130. Tunetul părea dintr-o dată o rostogolire a munților în juru-ne. SADOVEANU, O. VIII 243. Sub bolta cerului cîntecul lui părea rostogolirea unui ban de argint pe fundul unei căldări de aramă. DAN, U. 52. ◊ Rostogolire de întîmplări ciudate, ca în visuri. BASSARABESCU, S. N. 67. 2. Mișcarea continuă făcută de valurile unei ape sau de norii care alunecă pe cer. Apele de un verde cenușiu, cu rostogoliri încete și mari. DUMITRIU, P. F. 5. Oltul trece, păstrîndu-și aceeași îngîndurată rostogolire a undelor. BOGZA, C. O. 200. ♦ Ceea ce se rostogolește; grămezi care cad, se prăbușesc, se rostogolesc. Rostogoliri de nouri veneau din urmă. SADOVEANU, M. 182.
Sinonimul cuvântului rostogolire