Dicționar de sinonime
Sinonime rușinos
Cuvântul „rușinos” are următoarele sinonime:
rușinos ( adjectiv )
- timid
- decent
- ticălos
- condamnabil
- scandalos
- compromițător
- înjositor
- sfiicios
- sfios
- sfielnic
- obraznic
- obrăzat
- pâșin
- sfieț
- pudic
- infam
- josnic
- mișel
- mișelesc
- mizerabil
- mârșav
- nedemn
- nelegiuit
- nemernic
- netrebnic
- scelerat
- ignobil
- sacrileg
- parșiv
- scârnav
- chiolhănos
- blestemățesc
- fărădelege
- scârbavnic
- scârbelnic
- scârbit
- verigaș
- verigășos
- murdar
- spurcat
- blamabil
- criticabil
- neîngăduit
- neonorabil
- nepermis
- regretabil
- reprobabil
- urât
- vinovat
- reprehensibil
- ocarnic
- ocărâtor
- rușinător
- degradant
- dezonorant
- infamant
- difamant
- degradator
- necinstitor
- pierzător
- umilitor
- modest
- reținut
- necorect
- necinstit
Sinonime Apropiate
- josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
- mizerabil - ticălos, nemernic, abject, josnic, mârșav, nedemn, netrebnic, infam, păcătos
- mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
- compromițător - înjositor, degradant, infamant, nedemn, rușinos
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
- infamant - dezonorant, degradant, josnic, compromițător
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
- spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
- infam - ticălos, josnic, nedemn, mârșav, perfid, javră
- înjositor - rușinos, degradant, dezonorant, umilitor
- murdar - nespălat, jegos, soios, slinos, îngălat, josnic, mizerabil, necinstit, necurat
- timid - sfios, sfielnic, rușinos, rezervat
- ignobil - ticălos, mizerabil, javră, josnic
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
Dex rușinos
- rușinos, ~oasă 1-2 , (Într-un mod) care aduce rușine, dezonorează blamabil, reprobabil, rușinător (1), ocarnic (1), (îpp) ocărâtor. 3-4 Rușinea (26-27)-fetei (Daucus carota și daucus silvestris).
- RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + -os.
- RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, 1. (Despre persoane) Care se rușinează ușor; sfios, timid, pudic. Cînd au văzut că ești rușinos, găseau o plăcere să-și facă semne și să te necăjească. PAS, Z. I 266. Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cucoanelor ca să nu le rușinez. Știi cum e Veta mea... rușinoasă. CARAGIALE, O. I 46. Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. ◊ De-a lungul drumului nu e casă, nici sat; la dreapta și la stînga se zăresc în depărtare cîteva colibe, rușinoase – s-ar crede – d-a se arăta. RUSSO, O. 144. ◊ (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine, dezonorează; blamabil, reprobabil. Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă! CREANGĂ, P. 23. ◊ (Adverbial) Să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobîndi avantagii i se părea atît de rușinos, că se făcu deodată palid. REBREANU, R. I 22.
Antonime rușinos
- Rușinos ≠ dezghețat