Dicționar de sinonime
Sinonime răspicat
Cuvântul „răspicat” are următoarele sinonime:
răspicat ( adjectiv )
- limpede
- clar
- lămurit
- hotărât
- decis
- categoric
- ferm
Alte sinonime:
- convins
- deslușit
- explicit
- expres
- inteligibil
- net
- precis
- comprehensibil
- apriat
- neted
- transparent
- aievea
- chiar
- curat
răspicat ( adverb )
- lămurit
- limpede
- clar
- hotărât
- fără echivoc
Sinonime Apropiate
- categoric - ferm, hotărât, decis, tranșant, răspicat, evident, izbitor, clar, indiscutabil
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- deslușit - clar, limpede, lămurit, deschis, explicit, răspicat, precizat, apriat
- expres - explicit, limpede, clar, răspicat, categoric, special, anume, înadins, într-adins
- hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
- necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
- clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu
- determinant - decisiv, hotărâtor, categoric, esențial, important, capital, fundamental
- explicit - limpede, deslușit, clar, evident, vădit, răspicat, apriat
- curat - întocmai, exact, chiar așa, precis, lămurit, clar, răspicat, explicit
- decis - hotărât, categoric, indiscutabil
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
- formal - convențional, birocratic, convenit, categoric, indiscutabil, decis
Dex răspicat
- răspicat, ~ă 1 a Tăiat în lung despicat2 (1). 2-3 , ( vorbe) (Pronunțat) în mod clar și deslușit. 4-5 , (; voce) (Care răsună) în mod clar și deslușit. 6-7 , Hotărât (4-5).
- RĂSPICÁT, -Ă, răspicați, -te, (Și adverbial; despre vorbe; despre voce) Lămurit, deslușit, limpede; hotărât, energic. ♦ (Despre gesturi, atitudini) Bine determinat, precis. – răspica.
- RĂSPICÁT, -Ă, răspicați, -te, (Despre vorbe, despre voce) Lămurit, limpede, hotărît, energic. Dorea să vadă un obraz, o privire bărbătească, hotărîtă, aștepta un cuvînt răspicat. VORNIC, P. 216. Spuse cuvintele din urmă c-o voce adîncă și răspicată. SADOVEANU, O. VIII 21. I-a spus deodată vorbă răspicată. CONTEMPORANUL, III 554. ◊ (Despre gesturi, atitudini) Scriitorul a luat o atitudine răspicată față de fiecare erou pe care l-a creat. L. ROM. 1953, 1, 54. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de declarație) Hm, rosti el răspicat, nu mai întreb cine sînteți și încotro vă duceți. SADOVEANU, O. I 39. Găsi de cuviință să ia o înfățișare aspră, întrebînd răspicat pe maica Natalia. STĂNOIU, C. I. 223. (Rar, pe lîngă alte verbe) Aparțineau însă unor generații răspicat deosebite. C. PETRESCU, A. 401.
- RĂSPICÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre vorbe, gesturi, atitudini etc.) Care este clar și apăsat; categoric. Glas ~. /v. a răspica
- răspicat a. și adv. deslușit: a vorbi răspicat. .
- răspicát, -ă adj. Mold. Clar, lămurit: vorbă răspicată. Adv. În mod răspicat: a vorbi răspicat.
Antonime răspicat
- Răspicat ≠ nerăspicat