Dicționar de sinonime
Sinonime săvârșit
Cuvântul „săvârșit” are următoarele sinonime:
săvârșit ( substantiv )
- decedat
- defunct
- dispărut
- mort
- răposat
- calcul
- cap
- capăt
- decedare
- deces
- destinație
- dispariție
- efectuare
- executare
- execuție
- facere
- final
- fine
- funcție
- gând
- idee
- intenție
- împlinire
- încheiere
- îndeplinire
- înfăptuire
- moarte
- pieire
- plan
- prăpădire
- proiect
- răposare
- realizare
- săvârșire
- scop
- sfârșit
- socoteală
- stingere
- sucombare
săvârșit ( adjectiv )
- desăvârșit
- excepțional
- extraordinar
- formidabil
- gata
- ideal
- isprăvit
- încheiat
- magistral
- minunat
- perfect
- sfârșit
- splendid
- sublim
- superb
- terminat
- decedat
- defunct
- dispărut
- mort
- răposat
Sinonime Apropiate
- perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
- moarte - deces, dispariție, stingere, pieire, răposare, extincție, sucombare, exitus, omor
- sfârșit - final, încheiere, terminare, capăt, stingere, moarte, deces
- intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
- magistral - perfect, desăvârșit, măiestrit, extraordinar, splendid
- încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
- decedat - mort, răposat, defunct, dispărut
- capăt - limită, sfârșit, terminație, cap, fine, extremitate, final, bucată, fragment
- final - sfârșit, capăt, încheiere, terminare, deznodământ, epilog, fine, ultim, încheietor
- ideal - țel înalt, scop, țintă, aspirație, perfect, desăvârșit, excelent, nobil, spiritual
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
- desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
- destinație - scop, țel, țintă, finalitate, funcție, loc (anumit), sosire, terminus
Dex săvârșit
- SĂVÂRȘÍ, săvârșesc, IV. 1. A face, a înfăptui, a îndeplini; a comite. 2. ( și ) A duce ceva la bun sfârșit, a termina cu bine. 3. ( și ) A muri. – Din sŭvrŭšiti.
- SĂVÎRȘÍ, săvîrșesc, IV. 1. A îndeplini, a face, a înfăptui, a realiza. Am săvîrșit toate cîte-mi fuseseră poruncite. SADOVEANU, N. P. 53. M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. Luînd cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o lăsă acolo și-și căută de drum, mulțămită fiind în suflet că a putut săvîrși o faptă bună. CREANGĂ, P. 286. ♦ A făptui, a comite (crime, păcate). Tîlharii au săvîrșit toate blestemățiile. REBREANU, R. II 225. Săvîrși un greu păcat. SEVASTOS, N. 140. Fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77. 2. A duce la bun sfîrșit; a termina cu bine, a sfîrși. Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. Curînd după ce își săvîrși cursul academic. NEGRUZZI, S. II 144. Cuvîntul nu săvîrșea, Iataganul că-și scotea Și la el se repezea. TEODORESCU, P. P. 508. ♦ (Învechit și popular) A muri. Tata și maica de pe cînd eram copil s-au săvîrșit. SADOVEANU, O. I 504. De-oi muri, să scrii pe piatră că Acest nenorocit... în pustiu s-au săvîrșit. CONACHI, P. 161.
Sinonimul cuvântului săvârșit