Dicționar de sinonime
Sinonime sublim
Cuvântul „sublim” are următoarele sinonime:
sublim ( adjectiv )
- măreț
- încântător
- minunat
- superb
- perfect
- copleșitor
Alte sinonime:
- desăvârșit
- excepțional
- extraordinar
- formidabil
- ideal
- magistral
- splendid
- săvârșit
- desăvârșire
- perfecțiune
sublim ( substantiv )
- desăvârșire
- perfecțiune
Sinonime Apropiate
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- deplinătate - desăvârșire, perfecțiune, plenitudine, plinătate, integritate
- desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
- excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
- minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
- perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- impozant - impunător, grandios, măreț, falnic, impresionant, minunat
- magnific - măreț, grandios, splendid, minunat, impozant, impresionant, somptuos, strălucit, semeț
- măreție - splendoare, grandoare, minunăție
- admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
- adorabil - minunat, fermecător, încântător, fascinant
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
Dex sublim
- SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, , 1. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din sublime.
- SUBLÍM2, -Ă, sublimi, -e, (Despre valori morale și intelectuale; despre ființe, lucruri, creații ale omului) Care se ridică sau se află la o înălțime morală sau intelectuală, la un grad deosebit de frumusețe sau de desăvîrșire; superb, măreț, minunat. Aceste cuvinte aveau... sublimul lor înțeles numai pentru mine. GALACTION, O. I 247. Critica dădea sentințe, împărțea titluri: cutare operă e bună, cutare magistrală, sublimă, genială; cutare stupidă etc. GHEREA, ST. CR. I 26. Nu putură a nu recunoaște propria lor nulitate în alăturare cu sublimul eroism al mortului. HASDEU, I. V. 166. ◊ Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul imperiu otoman.
- SUBLÍM1 Forma cea mai înaltă a perfecțiunii; desăvîrșire. Muzica ori e nimic, ori ține de sublim. IBRĂILEANU, A. 193. Este și măreție și sublim în culmile care se înalță încununate de brazi întunecoși. RUSSO, O. 100.
- SUBLÍM, -Ă Aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător. ♦ De o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută. // Forma cea mai înaltă a perfecțiunii. .
Antonime sublim
- Sublim ≠ banal, grotesc, infam