Dicționar de sinonime
Sinonime satană
Cuvântul „satană” are următoarele sinonime:
satană ( substantiv )
- drac
- lucifer
- scaraoțchi
- tartor
- sarsailă
- vătafu
- mamonul dracilor
- michiduță cel bătrân
- sarsaor
- demon
- diavol
- încornoratul
- naiba
- necuratul
- michiduță
- nichipercea
- pârlea
- faraon
- idol
- împelițatul
- mititelul
- nefârtatul
- nevoia
- pârdalnicul
- procletul
- pustiul
- vicleanul
- cel-de-pe-comoară
- cel-din-baltă
- ducă-se-pe-pustii
- ucigă-l-crucea
- ucigă-l-toaca
- mamon
- săcretul
- sotea
- hâdache
- năpustul
- spurc
- spurcat
- șeitan
- șotcă
- ucigan
- bedă
- benga
- carcandilă
- mutul
- pocnetul
- sarsan
- scaloi
- șlactrafu
- împiedicătorul
- nepriitorul
- păcatul
satana ( substantiv )
- diavolul
- dracul
- necuratul
- ucigă-l toaca
- ducă-se pe pustii
- sarsailă
- naiba
- demonul
Sinonime Apropiate
- naiba - dracul, satana, aghiuță, necuratul, diavolul, scaraoțchi
- belzebut - diavol, dracul, satana, ucigă-l-crucea, scaraoțchi
- drac - diavol, demon, satana, ucigă-l toaca, aghiuță, necuratul
- diavol - drac, satana
- michiduță - drac, diavol
- demon - drac, diavol
- infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
- demonic - diabolic, drăcesc, infernal, oribil, sinistru, execrabil
- diabolic - drăcesc, diavolesc, satanic, infernal, funest, oribil, primejdios, rău, crud
- drăcesc - diavolesc, diabolic, infernal, oribil
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
- vădi - a arăta, a manifesta, a indica, a demonstra, a pune în relief
- zeitate - divinitate, idol, zeu, zeiță
- ilustra - a exemplifica, a înfățișa, a demonstra, a reprezenta, a se distinge, a se remarca, a se impune
Dex satană
- SATÁNĂ, satane, 1. (Mai ales ) Numele biblic al diavolului. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. – Din satana.
- SATÁNĂ, satane, 1. (La , în forma articulată) Numele biblic al diavolului. Se rugă puțin ca să se depărteze de el ispita satanei. ISPIRESCU, L. 189. Boldul satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167. Dar oare-s doctori acești doi?... Îmi pare că samănă a satana amîndoi. EMINESCU, N. 80. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. Trufia este o satană. ISPIRESCU, M. V. 33. Voi sînteți satane necuvîoase. ȘEZ. VIII 74. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. Din satană, din iasmă și din spurcăciune nu-l mai scotea. ISPIRESCU, L. 47. – Variantă: satán, satane (ALECSANDRI, P. A. 39),
- SATÁNĂ ~e f. 1) (în religia creștină) Ființă imaginară considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii; drac; demon; sarsailă; diavol. 2) fig. Om sau animal cu apucături rele. /<sl. satana, ngr. Satanar, fr. satan
- SATÁN satană.
- Avestița f. strigoaie, numită și Aripa Satanei, care sugrumă pe prunci în pântecele mamelor sau îndată după naștere. .
- diavol m. 1. înger căzut, spirit rău; 2. fig. om rău, copil gălăgios. .
- Satan(a) m. nume ce sfânta Scriptură dă duhului ispititor: piei, Satana! iată-l! iată, Satan vine... AL.
Sinonimul cuvântului satană