Sinonime scălâmba

Cuvântul „scălâmba” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
• stâlci - a deforma, a poci, a schimonosi, a denatura, a strivi, a zdrobi, a schilodi
• stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
• strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
• desfigura - a sluți, a deforma, a poci, a schimonosi
• sluți - a desfigura a poci, a mutila, a urâți, a schimonosi
• grimasă - schimonoseală, strâmbătură, scălâmbătură, rictus
• deforma - a desfigura, a denatura, a modifica, a strica, a altera, a sluți, a urâți, a poci, a minți
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
• răstălmăci - a deforma, a mistifica, a diforma, a contraface
• schimă - grimasă, strâmbătură
• schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
• scofâlci - a se deforma, a se coșcovi, a se descărna
• slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
• sluțenie - pocitanie, urâțenie

Dex scălâmba

• SCĂLÂMBÁ I scălâmbăia.
• scălâmbà v. a se strâmba.
• SCĂLẤMB, -Ă, scălâmbi, -e, ( și ; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. –
• SCĂLÂMB, -Ă, scălâmbi, -e, ( și ; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. –
• SCĂLÎ́MB, -Ă, scălîmbi, -e, (Despre ființe, adesea substantivat) Cu membrele corpului strîmbe, sucite, schimonosite. S-a uitat lung la el: «Ascultă, măi scălîmbule!». POPA, V. 269. ♦ (Despre încălțăminte) Scîlciat, deformat. Zîmbi... punîndu-și mîna pe umărul lui Dadaci Nicolaie, care șchiopăta în niște bocanci scălîmbi. CAMILAR, N. I 155. Opincile, din piele de porc, păroase, se tot ascundeau una după alta, ca rușinate că-s așa de mari și de scălîmbe. id. ib. II 367.
• SCĂLÎMBÁ, scălîmbez, I. A strîmba, a deforma; a schimba în rău. Nici nu vă mai amăgiți cu deșarta speranță că veți scălîmba vreodată firea romînului. ODOBESCU, S. III 551. ♦ A se scălîmbăia.
• SCĂLÂMB ~ă (~i, ~e) rar 1) (despre ființe) Care are membrele strâmbe; sucit. 2) (despre încălțăminte) Care și-a pierdut forma inițială; scâlciat; șonțit. /Orig. nec
• scălâmb m. om sucit. .
• 2) scălîmb și -éz, a -á v. tr. (d. carîmb, ca scîlceĭez, d. călcîĭ și scofîlcesc d. falcă). Strîmb, sucesc, urîțesc: a scălîmba arta. – Și -băĭez. Și sco- (Tut).

Sinonimul cuvântului scălâmba

Testează-te!