Dicționar de sinonime
Sinonime răstălmăci
Cuvântul „răstălmăci” are următoarele sinonime:
răstălmăci ( verb )
- a deforma
- a mistifica
- a diforma
- a contraface
Alte sinonime:
- denatura
- a altera
- a denatura
- a escamota
- a falsifica
- a măslui
- a silui
- a sminti
- a strâmba
Sinonime Apropiate
- falsifica - a denatura, a mistifica, a contraface, a deforma, a plastografia, a plăsmui, a măslui
- contrafacere - a falsifica, a altera, a deforma, a măslui, a mistifica
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- mistifica - a denatura, a înșela, a falsifica, a deforma, a măslui
- altera - a (se) strica, a (se) descompune, a se acri, a fermenta, a deforma, a denatura, a falsifica, a mistifica
- denatura - a deforma, a altera, a falsifica, a mistifica
- schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
- scofâlci - a se deforma, a se coșcovi, a se descărna
- stâlci - a deforma, a poci, a schimonosi, a denatura, a strivi, a zdrobi, a schilodi
- stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
- strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
- șifona - a boți, a mototoli, a deforma, a se supăra, a se enerva, a se necăji, a se indispune
- turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- minți - a mistifica, a denatura, a înșela, a păcăli, a prosti, a trișa, a duce de nas
Dex răstălmăci
- răstălmăci 1 A explica (1). 2-3 A (se) interpreta greșit, denaturând (intenționat) înțelesul. 4 (Rar) A reda în altă formă sau cu alte mijloace a transpune. 5 A reflecta (4).
- RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, IV. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – răs- + tălmăci.
- RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, IV. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs- + tălmăci.
- RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, IV. (Folosit și absolut) 1. A explica, a interpreta; (în special) a explica greșit, a denatura voit înțelesul. Vorbesc și eu, răstălmăcind și potrivind, ca lumea care n-are ce face. SADOVEANU, B. 257. răstălmăcesc și cată să afle începutul, Pricina și sfirșitul. NEGRUZZI, S. II 176. Ucenicii lui Petru Maior au răstălmăcit cuvintele dascălului; afundați în cărțile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea. RUSSO, O. 62. ◊ (În corelație cu tălmăci) Au început fel de fel de intrigi, tălmăcind și răstălmăcind misia comisiei. BĂLCESCU, la GHICA, A. 565. ◊ De-abia căpătasem convingere că fiecare lege se poate răstălmăci în mai multe sensuri. ALECSANDRI, T. I 371. 2. (Rar) A transpune, a oglindi, a reflecta. Acum... lămuresc ușor tot ce era atunci mister răstălmăcit în imagini. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14.