Dicționar de sinonime

Sinonime scăpătat

Cuvântul „scăpătat” are următoarele sinonime:

scăpătat ( substantiv )
  • asfințit
  • apus
  • declin
  • coborâș
  • pantă


Sinonime Apropiate

  • apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
  • crepuscul - amurg, apus, înserare, chindie, asfințit, declin
  • declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
  • coborâș - pantă, coastă, povârniș, pripor
  • înserare - amurg, apus, asfințit, seară, crepuscul, chindie
  • amurg - înserare, asfințit, apus, crepuscul, seară
  • asfințit - amurg, apus, înserat, înserare, întunecare
  • povârniș - pantă, coastă, deal
  • povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
  • pripor - pantă, povârniș, clin
  • recesiune - declin, decădere, criză, regres
  • regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
  • coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
  • vestic - occidental, apusean
  • vipie - arșiță, zăpușeală, caniculă

Dex scăpătat

  • SCĂPĂTÁT2, -Ă, scăpătați, -te, Care a sărăcit; sărac. – scăpăta.
  • SCĂPĂTÁT1 Apus, asfințit. – scăpăta.
  • SCĂPĂTÁT2, -Ă, scăpătați, -te, 1. (Despre soare) Apropiat de linia orizontului; apus. Soarele se stinge scăpătat pe dealuri. IOSIF, P. 60. 2. Care a sărăcit, risipindu-și sau pierzînd averea; sărăcit. L-a rugat să-i afle adresa lui Boldur Iloveanu, fostul proprietar scăpătat al Voevodesei. C. PETRESCU, A. 319. Noi ședeam la un loc c-o sor-a tatii, bătrînă și scăpătată. VLAHUȚĂ, O. A. II 262. ◊ (Substantivat) Scăpătații ceia?... Nu ți-i greu să vorbești, frate? ALECSANDRI, T. i 165.
  • SCĂPĂTÁT1 Apus, asfințit. Șerpii lungi, vărgați, cu burta cenușie, se zbăteau pînă la scăpătatul soarelui. Zvîcneau. Se potoleau după scăpătat. STANCU, D. 318. Se duseră zi de vară pînă seara, dar, cînd fu pe la scăpătatul soarelui, auziră un zgomot. ISPIRESCU, L. 115. Pîn’se-ncalță la picior, Soarele-i la prînzișor; Pînă-ncalță celălalt, Soarele-i la scăpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174.
  • SCĂPĂTÁT2 ~tă (~ți, ~te) fig. Care a decăzut din punct de vedere moral sau fizic. /v. a scăpăta
  • SCĂPĂTÁT1 n. v. A SCĂPĂTA. ◊ ~ul soarelui apusul soarelui. /v. a scăpăta
  • scăpătat a. căzut în mizerie: sărac ești de fel ori scăpătat? PANN. ║ n. asfințit: la scăpătatul soarelui BĂLC.
  • scăpătát, -ă adj. Sărăcit: un nobil scăpătat.


Sinonimul cuvântului scăpătat

Sinonimul cuvântului scăpătat


Testează-te!